isteria sf. valentin nu ma prinde. dar m-a prins altceva, fara sa-mi dau seama, de vreo 3 luni jumate...asa cum spunea o amica, atunci cand ti se intampla, e mereu ca la 15 ani.
nu e clasic, nu e traditional, nu e comun. exact ca mine.
nu e pe baza de ieri si maine, ci doar pe baza de azi si acum. exact ca viata.
marți, 14 februarie 2012
vineri, 3 februarie 2012
legea compensatiei
you lose some, you win some...
you get some, you give some...
you let go of some, you find some...
you cry some, you laugh some...
you hate some, you love some...
cica asa functioneaza legea compensatiei.
problema e ce faci "in between". spre exemplu, intre "you let go of some" si "you find some"...probabil traiesti: te intrebi, rumegi, inveti, iti aduni sufletul, reconstruiesti sperante, recladesti vise. toate intr-un amestec de dor patrunzator.
dar e ceva ce nu faci niciodata, daca "you lose some" a fost autentic: niciodata nu regreti. nimic. nicio secunda. ai face-o din nou si din nou. pentru ca ti-a adus fericirea sublima. chiar si pentru cateva clipe. ti-a dus sufletul pe niste culmi nebanuite. ai vibrat cum n-ai mai facut-o niciodata. te-ai simtit mai dezgolit ca niciodata. ai zburat mai sus decat niciodata.
Chirila spunea asa...
"Miracolul iubirii cred ca sta in faptul ca atunci cand esti iubit ai parte de un spectacol uluitor, unic si poate chiar irepetabil. Femeia care ti se ofera o face complet, fara ascunzisuri, fara subterfugii, intr-un abandon total. Ai parte de un om transparent pe de-a-ntregul, translucid. Este un imens cadou sa poti sa fii martorul unui suflet fara colturi, ca o camera perfect luminata, fara umbre.O singura conditie se impune pentru ca accesul la o asemenea priveliste neingradita sa se poata intampla: trebuie sa iubesti la fel de mult pe cat esti iubit. Pentru ca altminteri esti orb. Sufletele pereche ajung sa cunoasca ce e mai frumos in OM. E o stare de gratie care din pacate nu-i atinge pe toti oamenii.Ce poate fi mai sublim si mai maret decat o femeie pentru care esti totul?Probabil ca nevoia subconstienta de regasire a paradisului matern are ecouri in iubirea matura. Cu mentiunea si adaugirea ca la maturitate bucuria ajunge sa conteze si in a oferi nu doar in omnipotenta pe care nou nacutul o incearca in iluzia conceperii sanului.Paradoxul iubirii implinite sta in aceea ca pentru a fi martorul ei obiectiv trebuie sa fii implicat pe de-a-ntregul, in cel mai subiectiv mod cu putinta."
you get some, you give some...
you let go of some, you find some...
you cry some, you laugh some...
you hate some, you love some...
cica asa functioneaza legea compensatiei.
problema e ce faci "in between". spre exemplu, intre "you let go of some" si "you find some"...probabil traiesti: te intrebi, rumegi, inveti, iti aduni sufletul, reconstruiesti sperante, recladesti vise. toate intr-un amestec de dor patrunzator.
dar e ceva ce nu faci niciodata, daca "you lose some" a fost autentic: niciodata nu regreti. nimic. nicio secunda. ai face-o din nou si din nou. pentru ca ti-a adus fericirea sublima. chiar si pentru cateva clipe. ti-a dus sufletul pe niste culmi nebanuite. ai vibrat cum n-ai mai facut-o niciodata. te-ai simtit mai dezgolit ca niciodata. ai zburat mai sus decat niciodata.
Chirila spunea asa...
"Miracolul iubirii cred ca sta in faptul ca atunci cand esti iubit ai parte de un spectacol uluitor, unic si poate chiar irepetabil. Femeia care ti se ofera o face complet, fara ascunzisuri, fara subterfugii, intr-un abandon total. Ai parte de un om transparent pe de-a-ntregul, translucid. Este un imens cadou sa poti sa fii martorul unui suflet fara colturi, ca o camera perfect luminata, fara umbre.O singura conditie se impune pentru ca accesul la o asemenea priveliste neingradita sa se poata intampla: trebuie sa iubesti la fel de mult pe cat esti iubit. Pentru ca altminteri esti orb. Sufletele pereche ajung sa cunoasca ce e mai frumos in OM. E o stare de gratie care din pacate nu-i atinge pe toti oamenii.Ce poate fi mai sublim si mai maret decat o femeie pentru care esti totul?Probabil ca nevoia subconstienta de regasire a paradisului matern are ecouri in iubirea matura. Cu mentiunea si adaugirea ca la maturitate bucuria ajunge sa conteze si in a oferi nu doar in omnipotenta pe care nou nacutul o incearca in iluzia conceperii sanului.Paradoxul iubirii implinite sta in aceea ca pentru a fi martorul ei obiectiv trebuie sa fii implicat pe de-a-ntregul, in cel mai subiectiv mod cu putinta."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)