cine moare?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.
de Pablo Neruda
atat...

weekendurile mele

e o seara atipica de sambata...in seara asta fac altceva decat de obicei...de obicei in weekenduri viata mea e o cursa contra cronometru...

vineri seara sarbatorim weekendul in club...cu fetele, la o dantuiala pana dimineata...nu e nevoie de prea multe cuvinte, doar cateva sms-uri/mailuri joi sau vineri si ne adunam...si tragem toate vinerea sa mai terminam din munci sa ne vedem mai repede..

sambata in prima parte a zilei e de revenire...ne trezim, cafea sau suc de portocale...sau amandoua...dupa caz...:)) dupa, ne mai facem din treburi, mai o cumparatura, mai o vizita pe la ai mei...n-am timp nici sa respir, sunt tot timpul pe alert mood :) mai ales de cand conduc :D

dupa ce terminam adminurile ne facem gigea, ca deh, e sambata, si iesiiiim...daa, intai in oras, pe la vreo cafenea, ceva...mai povestim de saptamana care a trecut, ce-am mai facut...tocam ce e de tocat :)) si dupa, "familistele" se retrag pe la casile lor iar restul..out we go! :)

si sambata seara iar in club...sau alte sindrofii, dupa caz...iar dantuiala...pana dimineata...ma jur daca stiu cum rezistam :)) duminica, dupa ce ne trezim "dis de dimineata" :)) ...in oras...ceva mai cuminte...un film si/sau o cafenea...de mancat, in weekend mananc cam o data pe zi si de obicei in oras...oricum, frigiderul meu e doar pentru urgente, asta inclusiv in timpul saptamanii :))

si toate cele de mai sus in cazul in care nu plecam pe vreundeva in afara bucurestiului...ceea ce se intampla rar, ce-i drept...sau in cazul in care nu e vara (ca atunci majoritatea weekendurilor sunt prin vama...)....nu-mi ajunge timpul, stau acasa cateva ore adunate, cat sa ma schimb de haine si sa mai intru putin pe net :) si duminica seara am senzatia ca ma dau jos din "trenul de weekend" ca sa urc in "limuzina" de birou...cat sa-mi trag sufletul si sa ma gandesc putin la cum arata saptamana viitoare.

weekendul asta a fost partial la fel...pana la seara de sambata...in care am ales sa stau putin eu cu mine...dupa seara de vineri (pfff...) si ziua de sambata prin oras cu diverse  (asta dupa ce m-am trezit, bineinteles, "dis de dimineata" :)) )

deci iacata-ma-s acasa...cateva lumanarele aprinse (asa, de relaxare...), tigari, asezata in motzul canapelei, muzica buna, un latte macchiato...imi revin in minte momentele mele de fericire maxima, in care ma simteam cea mai libera fiinta de pe planeta...pot sa spun ca mi-era dor de liniste, de relaxare...de ceva cozy...sa mi se elibereze mintea.  asta e unul din momentele in care "ma asez"..in care sunt un altfel de "eu"... in care ma mai organizez putin, ma mai "adun gandurile"...sa zicem ca facem strategii :)

departe de lumea de cluburi, de oras, de cafenele...departe de zgomot, de agitatie, cuibarita intr-un colt...

eu cu ale mele

simt nevoia de o schimbare...am mai spus-o, am mai scris-o...nu la culoarea parului, nu haine noi (desi...nu m-as supara :) ), nu locuri noi...nu stiu nici eu prea bine...nu e plictiseala! pur si simplu, simt asta foarte puternic!

inca nu stiu cata energie o sa aloc schimbarii...sau daca sunt dispusa sa fac vreun efort. am eu un feeling asa...ca ceva e pe cale sa se intample...

as vrea sa imi "golesc" creierul, sa am un declick fara reclick...m-ar fi ajutat mult sa fie vara acum...marea imi e cel mai bun sfatuitor...that is where the magic happens :)

si daca n-ati inteles nimic din postarea asta, nu e nicio problema...nici eu nu inteleg prea multe...din nou, povestea merge mai departe

viata bate filmu'

va povesteam deunazi ca "telenovelele" isi fac simtita prezenta in viata mea la tot pasul...drept urmare...nu ma plictisesc... :) inca nu am rabdarea necesara sa scriu despre "acele" melrose place-uri care mi-au fost sugerate...cu toate astea insa, marturisesc cu mana pe inima ca...sunt "de poveste"...sunt experiente de viata pe care n-am crezut vreodata sa le aud, d-apai sa le si traiesc...

viziunea mea asupra lucrurilor s-a schimbat radical acum ceva timp...atat dupa fiecare experienta personala cat si dupa ce "mai aud cate una"...prietenele mele stiu despre ce vorbesc :) multi imi spun ca sunt prea radicala, ca vad lucrurile prea in alb si negru...eu zic ca sunt realista si cu un instinct de autoconservare foarte ascutit :)

fiecare poveste m-a marcat intr-un fel dar ii multumesc lui Dumnezeu ca le-am trait pe fiecare in parte...eu cred mult in lectii de viata si in ideea ca "nimic nu e intamplator"...departe de mine ideea de idealism sau fatalitate...bat prea mult spre realism :) dar uneori, cand stai la o tigara si privesti retrospectiv, te mai loveste asa...din senin...ca de fapt abia atunci intelegi "care a fost faza" :)) recunosc, pe unele le invat mai greu, altele mai usor...altele...nu inca :) fire introspecta dar si combativa in acelasi fel...plus dualitatea zodiei...va dati seama cam cum stau lucrurile la mine (?!) ;)

toti trecem prin perioade si perioade...sunt lucruri in care crezi si apoi nu mai crezi...si nici n-ai mai putea sa crezi vreodata...dupa cum sunt si unele puncte de vedere care se schimba de la o experienta la alta...e frumos sa le "vezi" pe toate :)  la un anume moment pareau the best thing to do dar dupa...te intrebi stupefiat...ce dracu' ai gandit...sau...mai bine...ai gandit??

imi place sa cred ca am o intuitie bine dezvoltata si...de multe ori...ma risc sa merg pe mana ei...prietenii imi spun ca merge (nu numai/neaparat pentru mine ;) )...uneori "vad" lucrurile...ce sa zic, imi place riscul :) imi zic un "wtf" si ...da-i bataie! :) alteori imi place varianta mai safe...dar recunosc ca, de cele mai multe ori, imi trebuie un declick pentru a rationa...o gura de aer si ne linistim :) unele declick-uri sunt forever dar altele...

au reclick :) ma aprind repede, simt intens, traiesc pe fast forward si...povestea merge mai departe :)

roleplay

v-am povestit despre locurile mele dragi (vama veche...), oamenii dragi sufletului meu (prietenii mei si cativa oameni speciali), viata mea de zi cu zi (lipsa plictiselii... :) ), valorile mele (opuse melrose place-ului), experientele mele de viata (defazarea, maturizarea si perioada de proba)...sa va spun si profesional...


imi iubesc meseria, o fac cu pasiune, sacrific o gramada pentru ea...am muncit greu sa ajung pana aici si...ohooo..cat mai am inca de tras :)...dar, probabil toti facem asta intr-o masura mai mare sau mai mica...si e factorul de stabilitate si "seriozitate" din viata mea...la momentul asta ma consider realizata pentru punctul in care sunt si, cu toate stresurile si nebunia de zi cu zi, e ceea ce mi se potriveste.  daca nu as fi fost avocat mi-ar fi placut sa fiu negociator (de orice :)) ) sau ceva in domeniul creatiei/marketingului (imi place sa "creez solutii perverse" :)) si sa "vand")..


2009 si 2010 (pana acum) au fost anii mei de "crestere"...a fost greu al naibii, am avut momente de cumpana, de culmi ale disperarii si de maturizare fortata...unele s-au desfasurat cu viteza luminii...in 2010 (ce-a mai ramas) si 2011 ma asteapta cam aceleasi lucruri...plus multe alte responsabilitati carora sper sa le fac fata...Raluca, prietena mea si "tovarasa de suferinta", zice ca pot ;) sper sa aiba dreptate si sa "onorez" asteptarile :)...am o echipa mistooooo, ca tot veni vorba :P am un stil destul de "incisiv" la munca...mai scot lumea din pepeni...mai exasperez cu "tipicariile" mele profesionale...ei imi zic "corporatista"...dar tot ei ma iubesc si asa si stiu ca o fac pentru o cauza nobila :)...cand terminam cu "munca pe plantatie" (care, de multe ori, cu aportul valoros al echipelor vecine de open space, e presarata de picanterii si ras isteric pe fond nervos) suntem "toti o hihaiala" :)


si, vorbind despre munca, imi spunea un prieten odata ca viata de zi cu zi e un roleplay...suntem "persoane" diferite in functie de situatie, moment al zilei, oamenii cu care interactionam...mare dreptate...important e sa nu le incurci :)


de fapt, daca stau bine sa ma gandesc, asta e cam cel mai dificil...being the right person at the right time...sa nu uiti niciodata de unde ai plecat...si sa nu te "dezumanizezi"


si, in completare, a wise man said...nu lasa niciodata adversarul sa-ti vada emotiile, vor deveni arma lui cea mai de pret ;)

fete...femei...maturizare...greu

am gasit asta intamplator pe un site si mi s-a parut ca suna misto...luati de cititi mai jos...


"O fata te intreaba cum arata la fiecare cinci minute.
O femeie este destul de increzatoare sa stie ca arata bine si destul de desteapta sa stie cat conteaza asta.
O fata isi face griji ca ar putea sa nu arate indeajuns de bine si sa nu fie destul de buna pentru iubitul ei.
O femeie stie ca arata bine si ca este potrivita pentru iubitul ei.

O fata este dependenta de tine si de atentia ta.
O femeie este independenta si are si alte interese inafara de tine.

O fata isi face o mie de probleme daca nu o suni.
O femeie se gandeste ca in viata se pot intampla lucruri neprevazute care te-au impiedicat sa o suni. Si daca intr-adevar nu ai vrut sa o suni, e indeajuns de desteapta sa stie ca esti o pierdere de timp.

O fata se imbraca provocator pentru a atrage atentia.
O femeie poate fi sexy indiferent ce poarta.

O fata isi pastreaza timpul liber pentru tine, asteptand sa o suni sa faci planuri pentru voi doi.
O femeie isi face singura planurile si te va include in ele acolo unde mai e loc.

O fata vrea sa fie placuta de toti barbatii, indiferent daca ei ii plac sau nu.
O femeie stie ca nu este genul tuturor.

O fata isi pune prietenele sa afle daca iti place de ea.
O femeie te va intreba direct.

Daca o enervezi, o fata te va comenta cu toate prietenele ei.
O femeie va analiza situatia si, daca va considera ca meriti efortul, va discuta cu tine problema.

O fata da vina pe toti in afara de ea pentru greselile ei.
O femeie isi asuma greselile si incearca sa le repare.

O fata barfeste alte fete pe la spate, pentru a se scoate pe ea in evidenta ca fiind “perfecta”.
O femeie nu se simte amenintata de alta si poate accepta un compliment de-al tau adresat alteia, atata timp cat este facut cu bun simt.

Fetele sunt rele si si-ar scoate ochii pentru un tip.
O femeie stie ca daca o vei alege pe parasuta aia in locul ei, atunci nu esti atat de destept pe cat pari.

O fata se asteapta sa ii citesti gandurile.
O femeie iti spune verde in fata ce gandeste.

O fata va considera refuzul tau drept o insulta si va complota sa te faca gelos.
O femeie stie ca dragoste cu sila nu se poate si ca nu e un atac personal.

O fata se teme sa fie singura.
O femeie profita de momentele cu ea insasi, pentru a-si limpezi gandurile.

O fata isi va aduce aminte intr-o cearta de toate greselile pe care le-ai facut, inclusiv de cele pentru care deja ti-ai cerut scuze.
O femeie trateaza problema prezenta si trece peste ea odata rezolvata.

O fata dramatizeaza si vrea sa fie centrul atentiei.
O femeie stie ca viata contine suficienta drame ca sa mai creeze si ea altele si se bucura de momentele de plictiseala.

O fata are o nevoie continua sa fie “salvata” si ajutata.
O femeie stie cand e momentul sa preia fraiele si sa devina eroina.

O fata te compara cu alti barbati.
O femeie apreciaza un barbat pentru calitatile lui definitorii.

O fata vrea sa te controleze.
O femeie stie ca daca esti intr-adevar al ei, nu ai nevoie sa fi supravegheat.

O fata va incerca sa iti monopolizeze tot timpul (de ex, nu te va lasa sa iesi cu baietii la bere).
O femeie stie ca timpul pe care ti-l petreci departe de ea va face momentele petrecute impreuna mai frumoase. Si va pleca si ea in oras cu fetele.

O fata crede ca un barbat care plange este slab.
O femeie iti va oferi umarul ei sa plangi pe el si un servetel.

O fata vrea sa fie rasfatata mereu si iti atrage atentia daca nu o faci.
O femeie te va rasfata ea pe tine si nu va cere nimic in schimb.

O fata, daca este ranita de un tip, se va razbuna pe toti barbatii care ii vor aparea in cale.
O femeie stie ca a fost doar un dobitoc si ca intr-o zi va intalni un barbat adevarat.

O fata indragostita isi va urmari obiectul afectiunii impotriva tuturor si a toate.
O femeie stie ca uneori dragostea nu este reciproca. Si va merge mai departe.

O fata este atrasa de tipii “rai”.
O femeie este atrasa de barbatii buni.

O fata isi cauta printul in armura stralucitoare, pe un cal alb, care sa o duca intr-o lume de vis, departe de realitatea plictisitoare si cruda.
O femeie cauta un barbat bun, un barbat real si considera ca blugii aia prespalati si tricoul jerpelit de pe el arata destul de …”stralucitor” …intr-o anumita lumina."


nu tin predici, nu dau lectii. Departe de mine si de ideea blogului meu. Ma gandesc ca poate unora din noi ne poate fi folositor la un momentdat...


nu am pretentia ca sunt detinatoarea adevarului absolut, matura intru-toate sau ca as fi cea mai femeie dintre femei...Doar ca uneori ma intriga ce aud si vad in jurul meu...si e incredibil cum unele din noi sunt inca atat de "inocente" in gandire si refuza pur si simplu sa vada lucrurile...asa cum SUNT. nici macar dusurile reci date de prieteni nu ajuta...


toate facem greseli in diverse etape din viata noastra, toate avem rataciri si incercam cu orice pret sa ne pastram asa...intr-o zona e confort....sa credem ce ne place si ce vrem. numai ca vine o vreme cand trebuie sa te mai si trezesti! stai 5 minute, iti limpezesti mintea, te departezi de problema si incerci sa vezi lucrurile la rece...cu putina vointa se poate...constati, alegi si apoi iti asumi ce ai ales...dar macar sa fie o alegere in cunostinta de cauza si cu toate consecintele asumate...altfel...you fuck up...again...and again...


daca nu poti sau nu vrei sa faci asta la un momentdat (nimeni nu zici sa fii robotzel si sa ai reflexele formate, deci nu e un termen anume)...atunci iti cam meriti soarta...se numeste lucru manual :))

despre perioada de proba

discutam astazi cu o prietena despre diverse si, cum ne cum, am ajuns la subiectul relatii...evident, nu la modul general si filozofic ci foarte aplicat...fara s-o dam in diverse, ea fiind o fire destul de pragmatica si rationala, mi-a dezvaluit un concept pe care il are in materie si anume "perioada de proba" :) boooon...evident, eu, fire visatoare si "focoasa" la inimioara :)) am zis haida de...cum vine asta?? ma gandeam eu asa...doar nu suntem pe codu' muncii, nu??:)) ei bine, dupa ce mi-a explicat ea cum stau lucrurile, am stat eu putin si am "dormit pe problema" si m-a lovit ca....bai, stii ca nu zici rau?? sa va spun:


avem una bucata tanar, una bucata tanara...se vad, se plac, se tatoneaza terenul...totul frumusel-dragutel...aici inca sunt in etapa de "sapaturi" :) dupa care se gandesc ei asa si parca le-ar placea sa vada mai mult ce si cum stau lucrurile...booon, deci criteriile de precalificare par a fi indeplinite :) and now what?? am zice, in mod firesc, ca ar urma sa inceapa o relatieeeee. sau cel putin asa credeam eu pana la discutia cu prietena mea azi. ei bine NU! si atunci a intrat in schema perioada de proba :)


ce inseamna...ei bine, dupa "sapaturi", tanara cu tanarul incep sa iasa mai des in oras, pe la o cafenea, pe la un film, o atentie, o maslina...de-ale lumesti, zic :) in tot timpul asta, insa, de cele mai multe ori, tin un "low profile"...adica nu tin neaparat sa stie toata lumea despre ei pentru ca...da...ei nu sunt intr-o relatie...INCA. E cumva...un inceput de relatie..da' nu e relatie :) adica nu e la stadiul ala in care e foarte "oficial", nu sunt inca puse "concluziile preliminare" (nu ma acuzati ca suna prea avocatesc dar nu stiu cum sa le spun altfel..). tanarul cu tanara se simt bine, se descopera, mai pe scurt incep sa-si dea seama daca se potrivesc :) de asemenea, in perioada asta nu s-ar putea spune ca sunt "legati"...adica...daca se intampla sa cunoasca si alte persoane care sa le atraga atentia, nu resimt aceeasi constrangere ca atunci cand sunt "in mod oficial impreuna" (ma rog...in multe cazuri multi oameni aplica chestia asta si la relatiile cu state vechi) si, practic, isi pastreaza atat o "zona de protectie" (de genul, limitam implicarea la maxim pana vedem ce-i poate capul tinerei/tanarului) cat si optiunile deschise (ca, de, nu sunt "oficial impreuna")...si evident, aici nu vorbim despre situatiile in care optiunile sunt pastrate deschise "a la long" si, "accidental", se intampla sa "apara" o optiune mai buna...


pare a fi situatia ideala, nu? nivelul de implicare e minim, daca dupa o perioada anume (care nu e prestabilita) isi dau seama ca nu merge/nu se potrivesc...la revedere si-un praz verde...ramanem..."amici" :))


acum ramane adevarata provocare...cum merge in practica...prietenei mele se pare ca ii reuseste :) cel mai mare risc pe care-l vad eu? ca e posibil ca cei doi sa nu vada lucrurile la fel...unul se simte in perioada de proba in timp ce celalalt se simte deja, boier bibescu, intr-o relatie :))


in speranta ca am explicat cum trebuie conceptul...va las pe voi sa judecati.

defazata...

nu-mi mai ajung orele din zi...trebuie sa fac ceva sa aiba mai mult de 24 :)) mi-as dori uneori sa pot face mai multe...sa pot opri timpul in loc macar pentru o ora pe zi...sa-mi iau ragaz sa-mi planuiesc cele 24 ore...


cu toate astea, sincer, ma mir de multe ori de mine cum de mai am atata energie si dupa birou...uneori parca as muta muntii din loc!:) ma doboara greu oboseala seara...dar dimineata e mai nasol cu trezitu'...NOT a morning person AT ALL :))


totul se deruleaza cu repeziciune, si iata cum ajung la cele de mai jos...

n-am 60...nici 40...dar nici 18...usor spre 30 daca e sa o luam 'pesimist' si putin peste 20 daca e sa o luam 'optimist' :)...realist vorbind, undeva intre :) n-am probleme cu varsta, n-am complexe majore si nici criza de (aproape) 30...inca:))...desi mai glumesc cu prietenele mele cu 'fuck i'm old' si cu copiii de la bloc care imi spun 'saru'mana':)) in ultima vreme sunt inconjurata de pustime la greu...ii vad la birou (deh, noua generatie ;) ), prin cluburi, prin parcuri, pe la terase...si nu de putine ori m-am surprins simtindu-ma cumva in afara 'peisajului'.


multi mi-ar spune 'femeie, ai innebunit?! spui asta de pe acum?? pai si mai incolo ce te faci??'...n-o zic cu amareala, nici cu acreala, nici cu regret...si nici macar cu frustrare...e o constatare...ceva ce m-a lovit asa, brusc! stiu ca fiecare perioada are frumusetea ei si ma bucur din plin de asta! doar ca nu credeam ca o sa treaca asa repede...ca o sa se intample asa de brusc...sau asa mi s-a parut mie...si mai ales...NU STIU CAND S-A TERMINAT(?!)...uneori ma simt coplesita, mi se pare ca nu m-a 'pregatit' nimeni pentru faza asta (normal, de altfel!), mi se pare ca sunt prea mica pentru lumea asta mare...si apoi trece :P banuiesc ca toti am fost pe undeva candva pe strada asta...


dintr-o data ai responsabilitati...muuuuulte...birou...casa...chestii de care trebuie sa te preocupi...nu le face nimeni pentru tine...ok, era clar ca trebuie sa se intample, it's only logical..si au trecut totusi niste ani buni de cand le fac pe toate...si pe undeva nu reusesc inca sa ma obisnuiesc ca asa va fi mereu :)) la inceput pare asa, o provocare...wow, I'm on my own...si o vreme le faci, si merge...apoi cresc..si tot asa...si, te trezesti intr-o dimineata si-ti dai seama cat de diferita e viata ta fata de acum nu asa mult timp...si parca te sperie putin...si zici 'frate, cand am ajuns aici?' si esti curios ce urmeaza :)


e mirare, e ciudat, e repede, e...din suflet de copil :)

nu ma plictisesc niciodata in viata mea...:))

ma gandeam zilele astea si radeam asa, in sinea mea, cum nu ma plictisesc eu in propria mea viata...aveam o perioada in primavara asta in care simteam ca parca nu se intampla nimic...si asteptam cu nerabdare vara pentru ca stiam ca atunci SIGUR O SA SE INTAMPLE LUCRURI...pentru ca da (?!?!), vara se intampla! :)) cum imi place mie sa spun, dor de agitatie ca dupa aceea sa-mi fie dor de liniste :) si uite asa, dupa 1 mai ziua de gratie, lucrurile au inceput sa se misteeee, pe diverse ritmuri :)...ma jur ca nu stiu cand a si trecut vara :)


numai ca, unlike other cases, lucrurile se pare ca au continuat "sa se intample" si dupa ce s-a terminat vara...si se intampla in continuare :)) si cum, evident, viata prietenelor mele e si viata mea, cantitatea de picanterii ce fac lucrurile sa se miste e intotdeauna mareeee:)


traiesc intre 'jde telenovele...si nu trece zi in care sa nu mai aflu cate ceva :)) telenovelele sunt, evident, dezbatute la cafele in weekend, seara pe telefoane, ziua pe mailuri/smsuri/telefoane (cand e ceva ce NU mai poate astepta :)) ) si de cele mai multe ori se finalizeaza cu o "iesita" sanatoasa in club aka muzici, cocktailuri si dansuri pana dimineata...ca sa mai avem ceva de discutat duminica la cafea, in caz ca nu erau suficiente already :))


acum...telenovelele...sunt de diverse facturi si categorii:
- telenovelele cunoscutilor ("moaaa, bai, ce-am auzit ca a facut ala/aia", "frate, in sfarsit a lasat-o pe distrusa aia", "deci cum poate sa stea cu aia?! arata ca un pui de crevedia - pentru cunoscatori:))", "poti sa crezi ca aia s-a combinat??", "gii, ce se mai marita/insoara lumea!") - astea de obicei se epuizeaza relativ repede...sunt doar asa, de incalzire ;) sunt caracteristice intregii perioade a zilei :)
- telenovelele de birou ("bai, deci nu se mai poate, cred ca-i crap capu' lu' aia/ala", "incredibil, dar adevarat: iar mi-am luat-o azi", "azi am aflat o super-combinatie intre doi colegi...si ce se mai fofilau :))", "mi-am luat laptopu' sa lucrez acasa si a doua zi cand am ajuns la birou am constatat cu stupoare ca...l-am uitat acasa (din ciclul 'j'ai oublie mon cahier a la maison' :)))", "iar si-au luat-o astia mici de la mine, k n-am mai rezistat" si multe altele...) - astea se digera in functie de profesie :)) dar exista multe puncte comune, care fac tipul asta de telenovele sa fie comune tuturor; sunt caracteristice, de obicei, serii :)
- telenovelele de facebook - astea sunt o categorie aparte...este INCREDIBIL ce poate naste fenomenul asta..."ala e singur(a)/casatorit(a)/intr-o relatie...again...cu/fara atasament nominalizat :))", "ce melodii pune ala/aia...e clar ca si-a luat-o recent", "ce poze si-a mai tras ala/aia, respectiv pe unde a mai fost sa faca in ciuda tuturor distrusilor care stau la birou si sclavagesc", "fosta care face comentarii la comentariile actualei la postarea 'impricinatului'" - tinand cont de multitudinea de prieteni comuni, e clar ca si aici subiectele sunt juicy tot timpul; sunt caracteristice de obicei serii/noptilor in care o arzi aiurea pe facebook/messenger


si, last but not least...telenovelele noastre PERSONALE :D:D eh, aici e aici...aici sunt adevaratele subiecte de dezbatut...si o sa incep cu telenovelele prietenelor mele :) evident, fara nominalizari..se stiu ele ;) fetelor, sper ca am fost suficient de discreta si fina :))


pot sa spun ca in ultimele 6 luni, viata tuturor prietenelor mele a fost...sa zicem "tumultoasa" :)) din astea, d'ale fetelor...cu despartiri "regretabile", reaparitii spectaculoase, combinatii "cuminti" sau "consumatoare", intorsaturi de situatii, "cand nimic cand tot(i) odata", plecari cu usi trantite si telefoane "urlatoare"...spumos, va zic :)) in discutiile mele cu fiecare-n parte nu ma plictisesc...niciodata...nu mai zic in intalnirile cu toate odata cand "se toaca tot"...LIVE, cum ne place noua!...sunt putine cele cu "o viata de familie linistita" :)


astea sunt genul de "telenovele" care nu au momente in zi sau noapte, care sunt inepuizabile, care se soldeaza cu "luuuungi dezbateri ale subiectului si a ramificatiilor sale, puneri de concluzii si...evident...action points" :))


despre telenovelele mele...eu nu prea am, ce sa zic...eu mai mult dezbat decat generez :)) dar ca sa nu se creada ca "ma dau la fund"... ele incep vara, au un usor moment de stagnare la sfarsitul verii, reincep in forta toamna devreme si culmineaza cu petrecerile de craciun/revelioane si cu ciorbele bune de dupa :))) sunt condimentate pe alocuri cu foc si stropi sarati de mare, fum de tigara si...primavara cu AMR-uri despre cat mai avem pana la 1 mai :P daca cineva crede ca nu-i asa...sa spuna clar si raspicat :))


cum le spuneam si prienelor mele...cred ca scopul meu in viata e sa le vad/tin pe ele fericite....dar in drumul pana acolo, am si eu dreptul sa savurez every piece of it :D:D

coloana vertebrala...si melrose place-urile...

e un subiect care m-a framantat intens in ultima vreme...alaturi de alte dileme existentiale. curajul de a-ti asuma (pe bune, nu doar la nivel teoretic) alegerile/greselile pe care le faci, de a spune ce simti, de a-ti asuma ce spui..se pare ca lipseste din ce in ce mai des...la din ce in ce mai multi oameni. am obosit sa ma intreb de ce, cum si in ce fel...dar din ce in ce mai multi oameni practica asta...e metoda cea mai simpla si la indemana...si prefera sa traiasca in compromis si sa se tarasca. vor iesi/vrea sa iasa la un momentdat, dar e posibil sa fie tarziu...


de cand ma stiu m-a indignat "intens" lipsa coloanei vertebrale...care merge de cele mai multe ori mana in mana cu melrose place-urile (pentru cunoscatori)...o frumusete! intri in ele si mai iesi la toamna...oameni slabi, cercuri vicioase, lipsa demnitatii...


voi admira intotdeauna oamenii care "stand up" pentru ceea ce cred si spun lucrurilor pe nume! cu toate riscurile asumate, bineinteles...

vara...si vama...

m-a luat nostalgia cu vremea asta...sufletul meu e nascut sa traiasca vara...si in vama cel mai probabil :) acolo unde ma simt EU, unde totul ramane in urma si totul reincepe...marea mi-a fost intotdeauna cel mai bun refugiu, iar senzatia de libertate fara margini pe care mi-o ofera e inegalabila! deh, spirit liber, vesel, non-conformist...prietenii mei stiu ;)

acolo unde nimeni nu ma judeca, nu ma intreaba de ce, nu stiu cat e ceasul si nici "in cat suntem azi"...stiu doar cand e zi sau noapte si ascult doar valurile marii si muzica din stuf sau comandante...stau pe plaja si privesc marea, fac abstractie de tot ce e in jurul meu si...e genial! uit de bucuresti, de birou, de telefoane, mailuri si intalniri...sunt incognito!


e adevarat, vama nu va mai fi niciodata ce a fost...imi lipsesc "broadway-ul" neastfaltat, hamacele, plaja semi-pustie...dar in sufletul meu spiritul e acelasi, si va ramane acelasi. si asta e tot ce conteaza!


acolo am cunoscut si redescoperit tot felul de oameni...am intalnit oameni misto, m-am reintalnit cu oameni misto...mi-am redefinit limite. am experimentat trairi unice, am vazut rasaritul soarelui de multe ori, am dansat pana la epuizare, am ras mult, m-am pierdut in multime...si mi-am pastrat in suflet oameni, locuri si amintiri multe!


da, de toate astea imi va fi dor...pana la vama viitoare...