ma chinui de ceva timp sa pun de-o postare decenta, as fi avut multe de povestit. n-am sa spun ca n-am avut timp, pur si simplu n-am avut...zvacul :) vine o vreme cand...da' stai, de obicei asa se incepe atunci cand ai vesti mari de dat! si nu e cazu' :)) intre timp, ca eveniment mai important...a fost ziua mea. asa cum imi propusesem in maretzul plan de la sfarsitul anului trecut, mi-am luat fetele si ne-am pus pe sarbatorit: club, cadouri, dansuri, muzica buna, consacrata licoare...pana pe la 4 dimineata :) a fost asa cum mi-am dorit...si, anul viitor, mi-as propune sa ma sarbatoresc in vama! dar, mai avem pana la maretzul plan de anul viitor...o luam baby steps :)
altfel, weekendul asta plec in vama...prima vama (sper) cu soare de vara asta :) abia astept sa plec! ce sa zic, simt doar ca am nevoie de timeout, sa-mi clatesc creierii, sa-mi mai asez gandurile. weekendul viitor e concertul bon jovi :) dupa aia mai merge probabil o vama, dupa care vine concediul :)
concediul de anul asta, care e inca la stadiul de organizare, sigur am sa-l folosesc sa plec departe de bucuresti si romanica...asa simt nevoia sa plec departe, sa ma pot detasa putin, sa ma mai gandesc la una sau alta, sa citesc ziua pe plaja si...toate celelalte pentru care acum NU am energie acum. atunci sper sa o gasesc si, impreuna cu detasarea, sa duca la ceva...decent :))
candva in septembrie mi-as dori sa ajung la sighisoara :) am auzit ca toamna e frumos, si mai frumos decat e de obicei! si cum n-am fost niciodata, ma tenteaza! :)
in alta ordine de idei, s-au mai intamplat si lucruri in asta prima jumatate de an (care, btw, nu stiu cand a trecut?!) si...cum imi zice mie feeling-ul, vor mai tot fi :)
vba aia, nervi s-avem sa le ducem pe toate! :)
doar eu
miercuri, 29 iunie 2011
sâmbătă, 11 iunie 2011
un simplu...complicat
de la oameni destepti citire:
Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.
Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat
fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce
nimic cu el.
Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit:
Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.
________________________________________________________________________________
Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria.
Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos.
Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns:
Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit.
Socrate i-a spus: Aceasta este căsătoria.
______________________________________________________________________________
Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea.
De această dată, Socrate l-a îndrumat: Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine seama că nu poţi să alegi decât o singură dată. Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit: Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am zărit şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.
Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.
_____________________________________________________________________________
Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa.
Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina.
Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia.
Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul. În cele din
urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat
dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o,
răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce
nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Dacă făceam
asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai
devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.
Socrate i-a spus: Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă.
_____________________________________________________________________________
Concluzii:
- dragostea nu înseamnă perfecţiune;
- căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una;
- fericirea este o stare de spirit autocâştigată de alegerea făcută;
- viaţa este bucuria de a fi împreună.
Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.
Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat
fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce
nimic cu el.
Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit:
Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.
________________________________________________________________________________
Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria.
Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos.
Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns:
Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit.
Socrate i-a spus: Aceasta este căsătoria.
______________________________________________________________________________
Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea.
De această dată, Socrate l-a îndrumat: Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine seama că nu poţi să alegi decât o singură dată. Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit: Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am zărit şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.
Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.
_____________________________________________________________________________
Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa.
Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina.
Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia.
Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul. În cele din
urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat
dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o,
răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce
nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Dacă făceam
asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai
devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.
Socrate i-a spus: Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă.
_____________________________________________________________________________
Concluzii:
- dragostea nu înseamnă perfecţiune;
- căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una;
- fericirea este o stare de spirit autocâştigată de alegerea făcută;
- viaţa este bucuria de a fi împreună.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)