bilant 2010...si targeturi 2011...

n-am somn si am inspiratie...asa ca, cu asta o sa incep: CE AN!!! a fost atat de agitat si cu atatea rasturnari de situatie, cu atatea suisuri si coborasuri...un soi de roller coaster :) dar, ca sa fie clar, cu foarte putine exceptii, nu regret nimic!

ca o idee de bilant..

pe plan profesional/financiar:
a fost dupa (si in continuarea lui) 2009, anul cel mai efervescent, cu cel mai mare stres, responsabilitate si boom...daaar, au fost si banuti in plus...am finalizat doua proiecte mari din care am avut extraordinar de mult de invatat, am consolidat relatia cu cativa clienti, am fost la amsterdam la client...am construit mult. au fost si momente mai delicate, proiecte care nu au iesit asa cum mi-am dorit...lucruri care nu s-au miscat asa cum trebuia...lucruri care n-au mers in echipa, din care, din nou, am invatat multe.

dpdv financiar, evident, cu cat am avut mai mult, cu atat am cheltuit mai mult...in draci as spune :)) nu ma plang, slava Domnului ca am avut de unde. am fost ceva mai organizata cu finantele dar...n-a fost usor. cel mai greu a fost la inceputul anului, pana prin mai...deh, cum spunea bunica-mea, daca mi-a placut luxu' :))

pe plan personal: 
cel mai agitat an...cu cele mai multe rasturnari de situatie, incurcaturi,  suisuri, coborasuri, drame si complicatenii...nu m-am plictisit deloc :) a fost, cumva, o continuare a anului 2009...

am fost in concediu la nisa (oras de care m-am indragostit), weekendurile celelalte din vara au fost pentru vama/piscine, cluburi si terase...weekendurile de dupa vara au fost pentru cafenele si cluburi...am dormit putin dar am visat mult :). am fost la concerte, la teatru, la stand-up comedy, la karaoke, bowling, biliard...pe oriunde s-a putut :). mi-am regasit si cateva prietene vechi si...ne-am largit cercul, am reintalnit colegii din generala si liceu :)

in alta ordine de idei, m-am mai maturizat, mi-am dat seama de o gramada de lucruri, mi-am gasit multe explicatii la diverse "dileme existentiale", am invatat sa iau lucrurile si oamenii altfel...si, nu in ultimul rand, mi-am asezat gandurile. in multe situatii m-am surprins cu reactiile/deciziile pe care le-am luat, dar le-am ramas fidela :) am facut exact ce am vrut, cand am vrut, fara limite...mi-am dat seama ca, pentru a castiga ceva, trebuie sa pierzi altceva inainte...mare adevar...din punctul asta de vedere, no regrets. pot sa zic ca la momentul asta sunt in punctul in care imi doresc...si am, in mare masura, ce-mi trebuie :)
si, o ultima mare realizare...sunt soferitza :)

ce-mi doresc pentru 2011...

pe plan personal:
vreau sa-mi iau masina si sa conduc mult (fara puncte/amenzi...deci "fara evenimente"), sa am timp sa am grija de cainele meu, sa merg mai des la ai mei, sa merg la aerobic, sa mai dau jos cateva kg (deh...ca orice femeie ;) ), sa-mi fac un tatuaj (de cand imi doresc...), sa investesc niste (mai multi) bani in haine si accesorii, sa merg la spa in bulgaria, sa merg in amsterdam (hehe..:)) ), sa merg des in vama, sa mai merg in cap kaliakra la scoici :), sa merg la munte si la gratare (anul asta n-am fost deloc :( ), sa merg la brasov la parcul acvatic, sa merg la concertul bon jovi din vara, sa vad barcelona, sa merg in concediu intr-un loc cu plaje misto, agitatie, barbati frumosi si mancare mediteraneeana (poate undeva in italia) . aaaaa, si mai vreau...o petrecere de ziua mea (si una de sf andrei, sa mentinem traditia) :D:D:D

nu in ultimul rand, uman vorbind, as vrea...sa fiu mai calma, mai responsabila si ceva mai organizata cu admin shit...in limitele decentei :))

si...as mai vrea..."ceva" simplu, fara drame si complicatii :P 

pe plan profesional/financiar:
proiecte multe, sa mai evoluez tehnic, sa mai "invat" putin (poate un master), promovare (insotita, evident, de "avantajele" aferente) si...un loc de parcare pentru viitarea masina :)) si...sa am suficienti bani sa fac tot ce mi-am propus pe plan personal si sa-mi mai ramana si de ratele la banca :D :))

deci da...am multa treaba si anul asta...o sa fie, asa, agitat, cum imi place mie :) o sa am mult de.."lucrat"...

imi urez, deci, mult succes sa detronez toate horoscoapele, sa-mi intrec toate limitele si sa le fortez pe cele noi :)) one step at a time...dar sa fie "cu talent" :))

se asculta, se intelege...

sarbatorile-s de vina...ma fac sa-mi fie dor uneori...de unele lucruri...

uneori...da, si eu

dintotdeauna mi-au placut si m-au atras oamenii "umani"...o sa va intrebati ce inseamna...va prindeti voi ;)

eu insami fac parte din categoria asta, cu exceptia unui singur lucru semnificativ si a catorva alte "detalii", cu care nu mai rezonez, la care nu ma mai sensibilizez si in legatura cu care nu mai "simt"...despre acele "detalii" v-am mai spus...inocenta, american dream si spiritul craciunului...si cred ca nu sunt singura.

din pacate being human are si laturile proaste, pe care cu totii le cunoastem...ne fac vulnerabili, hipersensibili, lasam garda jos. din fericire, laturile astea proaste nu se manifesta la lucrurile cu care nu mai rezonezi si nu te mai sensibilizeaza.

uneori insa...mai avem scapari...unele lucruri ne iau pe nepregatite...dar, din fericire, sunt doar fractiuni de secunda...care ne consuma si trec. probabil toata treaba e sa inveti pe parcursul timpului sa le gestionezi si sa traiesti cu ele. sa nu le dai mai mult credit decat trebuie, sa le contrabalansezi cu ce trebuie.

some things are just meant not to be felt...

m-am convins...

frate, lucrurile se intampla atunci cand/daca trebuie sa se intample! si soarta le potriveste asa cum stie ea!

marturisesc ca de foarte multe ori m-am intrebat, apropo de diverse chestii care mi se intampla sau pe care mi le doresc, de ce se intampla/de ce nu se intampla/de ce nu vin la un anumit moment? si nu la mult timp dupa, mi-am dat seama si lucrurile au fost atat de limpezi...nu stiu cum se intampla, dar cam intotdeauna se brodesc cumva...

cand imi doresc ceva, cand ma gandesc la ceva...nu ma intelegeti gresit, ca tot omu', nu am tot ce-mi doresc! dar atunci cand mi-am dorit ceva foarte tare si "soarta" a considerat ca trebuie sa am acel lucru, mi l-a dat...atunci cand a trebuit!

uneori mi se intampla sa am nevoie de ceva (si aici nu ma refer doar la lucrurile materiale...) foarte tare intr-un anume moment, sa-mi doresc foarte mult acel ceva...si se intampla! si ma scoate din anume stari...de obicei mi se intampla cand ajung intr-un moment mai "delicat" si imi zic "daca mi s-ar intampla asta/daca as avea si eu asta" :) ...da, viata are un fel anume de a aranja lucrurile...si pe asta mizez tare!

concluzia mea, oricat de "clasic" ar suna...lucrurile se intampla pentru ca trebuie si atunci cand trebuie! and it all happens for a reason! mai devreme sau mai tarziu ne dam seama si cum si de ce...

hmm...abia astept anul care vine...

in concediu...ca iarna :(

am cam intrat in concediu...am multe multe planuri de facut, multe lucruri de rezolvat, multa lume de vazut! :) nu stiu ce sa fac mai intai...ba da, stiu! o sa incep cu un binemeritat weekend prin lumea nebuna din terase si cluburi prin centrul vechi, o sa dau o tura prin oras cu masina duminica si dup-aia...ma organizez eu! :)) am zis! ;)

nu stiu de ce da' m-a luat brusc un elan..un soi de "revirimentul democratiei"...intotdeauna am fost o fire ambitioasa da' parca acum...cred ca de fapt pe undeva e dorinta de a ingropa anul asta din toate punctele de vedere, de a definitiva curatenia si ordinea din viata mea, "operatiuni" care au inceput de pe 1 noiembrie, o data cu niste decizii, sa le zicem, mai radicale. ziceam intr-o postare anterioara ca e agitatie mare de pe 20 decembrie...de atunci s-au cam dublat...despre bilanturi, bugete, targeturi si planuri maretze...intr-o postare viitoare :)

ieri am avut petrecerea de craciun la birou. well, n-a fost petrecere in adevaratul sens al cuvantului ci ceva muuuult mai cozy :P a fost in birou, cu cozonac si vin rosu adus de sefa-mea, cu secret santa la care am participat cu totii...ne-am oprit din munca, ne-am uitat cum ninge afara, am ras si am fost curiosi ca niste copii cand am deschis cadourile...unul din sefii  mei a facut pe mosu (da, imbracat la costum si cu "barba" nebarbierita de o zi :)) )...un coleg a filmat toata tarasenia...si dupa ce ne-am "incalzit" cu vinul rosu, tigara de pe terasa s-a transformat intr-o bataie cu zapada in amuzamentul colegilor din alte departamente :)) sa vedeti ce chef de munca am avut dupa...de mare angajament :)

a fost o atmosfera atat de misto si am fost cu totii atat de veseli...marturisesc ca ziua asta m-a facut pentru cateva momente sa uit de tot si m-am simtit putin ca "my old self"... :) intotdeauna o sa ma bucure ce bine ne putem simti impreuna la birou, ce atmosfera putem face si cat de umani suntem...cum ne manifestam in open space (crizele - in special alea facute la telefon), iesirile nervoase pe care le mai avem, cum radem isteric si facem glume deplasate, cum se injura ca la semafor :)) toate astea au farmecul lor aparte :)

apoi am facut un drum pana in pipera, la permise...sa-mi ridic "my baby my precious"...ce sentiment...inainte am aflat ca luni (PRIMA ZI DE CONCEDIU!) am o intalnire (noroc ca intalnirea "de business" e cu o prietena, deci nu e foarte scortoasa), ca s-a taiat lumina acasa...daaaar, ce mai conta???

dupa o zi ca cea de ieri...am conchis ca si micile bucurii isi au rolul lor si ca ma fac sa zambesc cu sufletul! :)

read "between" silence

unii oameni chiar nu inteleg...sau nu vor sa inteleaga, sa citeasca printre cuvinte sau "printre tacere"...nu inteleg ca tacerea e intentionata, directionata...si insista...

ok...am ales varianta asta pentru ca asa am simtit...si nu o schimb. am luat o decizie, am spus-o si asa ramane. nu exista nimic care sa ma faca sa ma razgandesc.

i don't buy bullshit no more...am ales altceva...deci...GAME OVER!

nostalgie

pe langa lipsa de chef, m-a luat si nostalgia...na belea...mi-e dor de vara si de vama! mi-e dor de caldura aia torida care imi invadeaza toti porii, de multele alea grade celsius (peste 30 obligatoriu)...vara zambesc altfel, ochii mei au alta culoare, lucrurile...se aseaza altfel...

intotdeauna cand trec prin faze din astea imi vin in minte lucrurile care ma fac fericita...lucruri simple, frumoase...parca sufletul meu cauta un refugiu, dar din pacate nu-l gaseste...

mi-e dor sa stau pe plaja pustie, sa-mi golesc mintea, sa citesc o carte, sa ascult sunetul valurilor acompaniat de o muzica in surdina, dimineata cu un frappe si dupa-amiaza cu un cuba libre langa mine and nothing "to do", nowhere "to go"...ziua sa se masoare in apusuri si rasarituri...cu o esarfa pe cap si ochelari de soare la ochi, sa nu ma recunoasca nimeni...sa mananc salata de vinete cu rosii, bors de peste si scoici la gratar...si clatite cu pepene galben...

anul viitor o sa mai am o bucurie...cand incepe vara o sa ma duc spre toate astea cu masina mea, conducand si ascultand Use Somebody de la Kings of Leon din momentul in care ies pe autostrada si Vama Veche cand ajung aproape de 2 Mai...desi pare o prostie, e visul meu de cand ma stiu sa conduc si sa am masina mea...si anul asta o sa devina realitate partial...si pana de 1 mai cu totul :)

instead, acum sunt in carapacea mea...sunt comasate si amestecate toate aici si stau la rand sa fie triate si digerate...intre doua lumi...n-am chef nici de ele...nu vreau sa ies, e bine aici, e pe baza de NU...

so...going once, going twice...going back in.

nu

de cateva zile incoace, ma straduiesc sa am chef. nu am. de nimic. trag de mine, uneori imi iese, alteori nu. uneori situatia ma obliga sa am energie si buna dispozitie...in momentele alea (incerc sa) le am si abia astept in sinea mea sa se termine situatia.

nu am chef de iarna, zapada, veselia de sarbatori, lume multa, petreceri, distractie, iesiri. nu mai am tragere de inima pentru birou, dar deh..acolo nu-i pe vrute. si culmea, acum s-au aglomerat toate: pranz cu colegii+petrecere de craciun maine la birou+vineri noaptea rockereala cu pretena rockeritza din dotare, drumuri in oras+ masa "in familie"+petrecere de "la multi ani" sambata noaptea...duminica, cine mai stie ce si cum..si dupa, vine nebunia din ajunul craciunului si revelionului de care va povesteam intr-o postare trecuta...

saptamana viitoare incepe in forta cu negocieri, marti si miercuri sunt zile "speciale", mai sunt si ceva zile de nastere... si, tinand cont ca e ultima saptamana inainte de concediu, o sa fie de maxim angajament...am o caruta de terminat si ma si vad in concediu frecand blackberryu'...

NU AM CHEF DE NIMIC DIN ASTEA! NU MAI VREAU SA TREBUIASCA SA VREAU! vreau LINISTE si sa stau intr-un colt! asa sunt...uneori "mi se ia". nu e plictiseala, nu e lene, nu e rasfat...pur si simplu nu mai vreau nimic...de fapt ba da! vreau sa nu mai vrea nimeni nimic de la mine! cel putin o perioada de timp de acum incolo...probabil la un momentdat o sa-mi treaca si o sa am chef din nou...

deci, pentru orice, raspunsul e NU!

singura melodie...

v-am zis ca nu (mai) sunt cu spiritul craciunului...este si va fi singura de genul. silence...and the rest is history!

de ziua mea...cum ne place noua :)

aseara mi-am sarbatorit pentru prima data mai "cu fast" ziua de nume (never too late, deci :D)...cum ziua fericitului eveniment s-a nimerit tocmai intr-o zi de marti, n-a fost grea decizia cu privire la loc...karaoke, comandante...ca la noi acasa :))


mi-am adunat fetele si...nici nu ma asteptam sa iasa asa misto!! :) a fost multa lume in club, cum imi place mie, ne-au acompaniat "in mod discret" intr-o frapiera un J&B si cola, am avut rezervata masa "loc bun, first desk" si...restul a venit de la sine :)) s-au incins niste dansuri meseriase in pauzele de karaoke, s-a cantat pe toate vocile, s-au baut shoturi (din partea casei ;) ) si whisky cu cola, s-a ras...atmosfera, ce mai! m-am simtit demential...asa cum ma simt intotdeauna in mijlocul prietenilor, in mijlocul oamenilor...;) cu cadouri multe si frumoase, cu buna dispozitie...nici n-am cum altfel :D


fetelor, va multumesc ca ati zis "prezent", ca am facut impreuna atmosfera (tare de tot hora aia, btw! :)) ) si...ca-mi faceti viata mai frumoasa in fiecare zi!


si...cand ne-o fi mai rau, asa sa ne fie! :P

despre "datini" si spiritul craciunului

miroase a iarna afara...ceata, ploaie marunta, lume infrigurata...reclame cu mos craciun, ornamente de craciun in vitrine, magazine impodobite DEJA (?!)...intr-un cuvant, incepe SPIRITUL CRACIUNULUI...pff, nu mai e mult si se aprind si luminitele si moshuletzii/renii agatati prin diverse locuri in oras! apoi apar brazii, coronitele, globuletele...lumea se schimba brusc si isi reorienteaza centrul de interes spre "holy joy" :)

spuneam intr-o postare anterioara ca mi-as dori sa nu-mi fi pierdut "spiritul craciunului"...buuuut, there's nothing I can do about it now, sooo...no regrets!

incepand cu sfarsitul lui noiembrie (dar mai intens de pe 1 decembrie), incepe si FOIALA GENERALA. nebunia din oras, magazine...oamenii vor sa-si mai termine din treburi, se gandesc cum sa inchida anul, ce mai e de facut...agitatie continua...eu sunt oricum o "agitata" de meserie...la mine, deci, doar se acutizeaza lucrurile :).

ce inseamna pentru mine sfarsitul anului? pai inseamna listutze (daaa, stiu pe cineva care o sa rada nervos la auzul acestui concept :)) ) cu chestii pe care mai trebuie sa le fac (evident, toate comprimate intr-o luna), vreo doua zile de concediu in care le fac, bilantul pe anul in curs si targeturi pentru anul care vine. recunosc, sunt un mic maniac in ale "planningului" :D conform motto-ului "organizarea e mama succesului", imi place sa am targeturi dupa care sa alerg si mi se pare ca este singurul mod sa-mi mai ordonez viata din cand in cand :)) daca as lasa lucrurile sa go with the flow, la cum ma stiu...ar fi usor tragic si haotic. cu toate astea, recunosc ca spontaneitatea ma dovedeste uneori, de-aia "listutzele" mele mentioneaza doar chestiile importante si mari ;) acum sunt la stadiul listutzelor si a zilelor de concediu in care onorez restantele...:D

unele restante mai raman pentru 20, prima zi de vacanta de sarbatori, cand mai facem ultimele "aranjamente financiare" de inchidere de an :) atunci e de cele mai multe ori si ziua pe care o incep prin a zice "wtf, sunt in concediu! :)"

bilantul si targeturile imi place sa le fac intr-o zi in care o tin doar pentru mine, cu o cafea buna, un pachet de tigari si muzica pe sufletul meu :) de obicei la inceputul vacantei de sarbatori, cam pe 21 :)

tot in preajma sarbatorilor, eu cu prietenele mele avem o "datina" speciala :)) incepand cu anul trecut, la mine se pune pe data de 25 de-o petrecere speciala :)

lucrurile merg asa: cam pe 22-23 ne facem fiecare cumparaturile de cadouri in marea graba (parinti, bunici, catel, purcel, pe care ii vizitam de sarbatori) care, bineinteles, includ si "mici atentii" pentru propria persoana si "simbolicele gesturi" pentru noi intre noi :) tot atunci intra in schema si vizitele "de curtoazie" pe la cosmetica, coafor, etc...si poate intalniri cu diversi alti prieteni pe care te-ai tinut sa-i vezi de 100 de ani si n-ai reusit :))

dupa care, pe 24 se fac cumparaturile pentru petrecerea speciala (aici, e la marea arta, intrucat nu trebuie sa lipseasca nimic :)) ), stocurile de tigari si d-ale gurii. tot atunci eu fac si ultimele retusuri prin casa (nu va imaginati ca vorbesc de brad and stuff...asta e la ai mei acasa doar)..curatenia, Doamne ajuta, e "externalizata", dar un fine touch nu strica niciodata :)

dupa care, pe 25, fiecare e cu familia pe timpul zilei...stiti voi, salata boeuf, sarmale, fripturica...de incalzire! :)) la ceas de seara...zicem asa...let the games begin! :) anul trecut a iesit...DE EXCEPTIE!! anul asta...sper cel putin la fel!

pe 26 e de odihna (in cazul meu, e cel mai probabil vizita pe la bunici in afara Bucurestiului pana pe 27/28) 

dupa care, noi mai avem alta "datina"...tot incepand de anul trecut, ne luam 3 zile in care mergem la munte, de obicei 28-30. tot asa, intre prietene :) acolo, e un fel de "remember" al petrecerii de craciun/"antrenament" pentru revelion, condimentata cu ceva aer curat, vin fiert, zapada...si in ultima zi ciocolata calda/ceai si ceva "usurel" de mancare...ca doar tre' sa fim in forma de revelion, nu?? :D

anul asta propun o noua "datina": intrucat cateva din prietenele mele pleaca pe la casile lor de sarbatori in afara Bucurestiului, ma gandeam sa ne adunam cu toatele in weekendul de dinainte de craciun (NU se admit exceptii/scuze) in care sa barfim anul "de final"...eventual cu ceva cadouri funny-simbolice, si seara, dupa ce vom fi tocat tot...clar...se impune...iesitul in club de sfarsit de an, care ma astept sa fie "the ultimate" :)) :))

si uite asa mi-am facut eu propriul spirit al craciunului, cu datini si toate cele, ca sa nu mai primesc acuze din stanga si din dreapta :)

despre alegeri

imi spunea un personaj odata, asa, "poetic", ca viata e despre alegeri. recunosc ca la capitolul asta n-am stat cel mai intelept...in sensul ca mi-a fost extraordinar de greu atunci cand a trebuit sa le fac pe unele din ele si am avut o perioada "post" destul de grea. de multe ori, mi-e atat de greu incat parca se rupe ceva din mine...si ma intreb daca o sa pot duce lucrurile pana la capat. culmea (?!), in ciuda felului meu transant de a fi...cand vine vorba de alegeri personale, desi teoria mi-o stiu pe dinafara, simt un adevarat razboi care se duce in mine...si o intorc pe toate partile, imi repet in minte toate argumentele...ma rog, cred ca e uman intr-o oarecare masura...

am facut recent mai multe alegeri, de care ma voi tine...cu toate riscurile...pentru ca altfel nu se poate...n-o sa-mi fie usor, ba din contra, dar...se cere! de obicei, ca sa ma ambitionez, privesc deciziile ca pe provocari, si-mi zic in sinea mea "hai sa vad daca pot! trebuie...am putut eu altele mai grele!". sunt momente si momente...de slabiciune sau forta...si evit sa regandesc decizia in momentele de slabiciune :) imi zic ca trebuie sa stau putin sa treaca, elimin factorul perturbator :) si...vedem noi mai departe...baby steps!

acum, ca alegerile sunt bune sau rele, doar timpul o va decide...cred ca e important ca, la momentul la care le faci, sa ai convingerea "cu sufletul" ca sunt best thing to do :)

mi-as dori...

sa am mai multa rabdare si intelegere pentru cei din jurul meu,
sa fiu nerabdatoare mereu,
sa am mai multa incredere in "feelingul" meu,
sa dau ratiunii "ce-i al ei",
sa nu uit ca un cuvant spus aiurea poate distruge ceva ce ai construit o viata,
sa nu uit ca un "te iubesc" spus din suflet poate insemna cat o mie de cuvinte,
sa iert mai mult,
sa dezamagesc mai putin,
sa petrec mai mult timp cu familia mea,
sa-mi fac mai mult timp pentru mine,
sa nu mai citesc vreodata suferinta pe chipul parintilor mei,
sa aduc zambet si fericire mai des pe chipul oamenilor pe care-i iubesc,
sa pot spune mai putine,
sa pot face mai multe,
sa nu uit niciodata de unde am plecat,
sa am puterea sa plec de acolo de unde trebuie,
sa nu uit niciodata sa zambesc si sa visez,
sa vad "realitatea" mai repede,
sa nu-mi pierd niciodata "copilaria",
sa imi castig "maturitatea" invatand din lectiile de viata,
sa ma "pierd" mai greu,
sa ma "regasesc" mai repede,
sa ma tin mai des de ceea ce-mi propun si de ceea ce promit,
sa tintesc intotdeauna sus...

...cele de mai sus sunt lucruri pe care cred cu tarie ca le pot face...sau pentru care pot lupta...

si mi-as mai fi dorit...sa nu-mi fi pierdut "inocenta", "spiritul craciunului" si "visul american"...

remembering my memories

e veche, e frumoasa, pe alocuri siropoasa, dar ...e a mea! :) e a sufletului meu de fapt...de cand eram mica o ascultam...:)

pe parcurs a avut diverse semnificatii...si de fiecare data cand o ascult imi aduce aminte de "the old me"...reprezinta cam tot ce "am strans intr-o viata"...si isi fac loc in sufletul meu tot felul de amintiri si trairi "demult uitate"...

imi place uneori sa ma las prada sentimentalismului, sa le las pe toate sa ma "mistuie", sa ma "consume"...usor masochist as spune...si apoi sentimentul ala de revenire la realitate...

acum e altfel...un "altfel" de altfel...complet diferit...

cine moare?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.
de Pablo Neruda
atat...

weekendurile mele

e o seara atipica de sambata...in seara asta fac altceva decat de obicei...de obicei in weekenduri viata mea e o cursa contra cronometru...

vineri seara sarbatorim weekendul in club...cu fetele, la o dantuiala pana dimineata...nu e nevoie de prea multe cuvinte, doar cateva sms-uri/mailuri joi sau vineri si ne adunam...si tragem toate vinerea sa mai terminam din munci sa ne vedem mai repede..

sambata in prima parte a zilei e de revenire...ne trezim, cafea sau suc de portocale...sau amandoua...dupa caz...:)) dupa, ne mai facem din treburi, mai o cumparatura, mai o vizita pe la ai mei...n-am timp nici sa respir, sunt tot timpul pe alert mood :) mai ales de cand conduc :D

dupa ce terminam adminurile ne facem gigea, ca deh, e sambata, si iesiiiim...daa, intai in oras, pe la vreo cafenea, ceva...mai povestim de saptamana care a trecut, ce-am mai facut...tocam ce e de tocat :)) si dupa, "familistele" se retrag pe la casile lor iar restul..out we go! :)

si sambata seara iar in club...sau alte sindrofii, dupa caz...iar dantuiala...pana dimineata...ma jur daca stiu cum rezistam :)) duminica, dupa ce ne trezim "dis de dimineata" :)) ...in oras...ceva mai cuminte...un film si/sau o cafenea...de mancat, in weekend mananc cam o data pe zi si de obicei in oras...oricum, frigiderul meu e doar pentru urgente, asta inclusiv in timpul saptamanii :))

si toate cele de mai sus in cazul in care nu plecam pe vreundeva in afara bucurestiului...ceea ce se intampla rar, ce-i drept...sau in cazul in care nu e vara (ca atunci majoritatea weekendurilor sunt prin vama...)....nu-mi ajunge timpul, stau acasa cateva ore adunate, cat sa ma schimb de haine si sa mai intru putin pe net :) si duminica seara am senzatia ca ma dau jos din "trenul de weekend" ca sa urc in "limuzina" de birou...cat sa-mi trag sufletul si sa ma gandesc putin la cum arata saptamana viitoare.

weekendul asta a fost partial la fel...pana la seara de sambata...in care am ales sa stau putin eu cu mine...dupa seara de vineri (pfff...) si ziua de sambata prin oras cu diverse  (asta dupa ce m-am trezit, bineinteles, "dis de dimineata" :)) )

deci iacata-ma-s acasa...cateva lumanarele aprinse (asa, de relaxare...), tigari, asezata in motzul canapelei, muzica buna, un latte macchiato...imi revin in minte momentele mele de fericire maxima, in care ma simteam cea mai libera fiinta de pe planeta...pot sa spun ca mi-era dor de liniste, de relaxare...de ceva cozy...sa mi se elibereze mintea.  asta e unul din momentele in care "ma asez"..in care sunt un altfel de "eu"... in care ma mai organizez putin, ma mai "adun gandurile"...sa zicem ca facem strategii :)

departe de lumea de cluburi, de oras, de cafenele...departe de zgomot, de agitatie, cuibarita intr-un colt...

eu cu ale mele

simt nevoia de o schimbare...am mai spus-o, am mai scris-o...nu la culoarea parului, nu haine noi (desi...nu m-as supara :) ), nu locuri noi...nu stiu nici eu prea bine...nu e plictiseala! pur si simplu, simt asta foarte puternic!

inca nu stiu cata energie o sa aloc schimbarii...sau daca sunt dispusa sa fac vreun efort. am eu un feeling asa...ca ceva e pe cale sa se intample...

as vrea sa imi "golesc" creierul, sa am un declick fara reclick...m-ar fi ajutat mult sa fie vara acum...marea imi e cel mai bun sfatuitor...that is where the magic happens :)

si daca n-ati inteles nimic din postarea asta, nu e nicio problema...nici eu nu inteleg prea multe...din nou, povestea merge mai departe

viata bate filmu'

va povesteam deunazi ca "telenovelele" isi fac simtita prezenta in viata mea la tot pasul...drept urmare...nu ma plictisesc... :) inca nu am rabdarea necesara sa scriu despre "acele" melrose place-uri care mi-au fost sugerate...cu toate astea insa, marturisesc cu mana pe inima ca...sunt "de poveste"...sunt experiente de viata pe care n-am crezut vreodata sa le aud, d-apai sa le si traiesc...

viziunea mea asupra lucrurilor s-a schimbat radical acum ceva timp...atat dupa fiecare experienta personala cat si dupa ce "mai aud cate una"...prietenele mele stiu despre ce vorbesc :) multi imi spun ca sunt prea radicala, ca vad lucrurile prea in alb si negru...eu zic ca sunt realista si cu un instinct de autoconservare foarte ascutit :)

fiecare poveste m-a marcat intr-un fel dar ii multumesc lui Dumnezeu ca le-am trait pe fiecare in parte...eu cred mult in lectii de viata si in ideea ca "nimic nu e intamplator"...departe de mine ideea de idealism sau fatalitate...bat prea mult spre realism :) dar uneori, cand stai la o tigara si privesti retrospectiv, te mai loveste asa...din senin...ca de fapt abia atunci intelegi "care a fost faza" :)) recunosc, pe unele le invat mai greu, altele mai usor...altele...nu inca :) fire introspecta dar si combativa in acelasi fel...plus dualitatea zodiei...va dati seama cam cum stau lucrurile la mine (?!) ;)

toti trecem prin perioade si perioade...sunt lucruri in care crezi si apoi nu mai crezi...si nici n-ai mai putea sa crezi vreodata...dupa cum sunt si unele puncte de vedere care se schimba de la o experienta la alta...e frumos sa le "vezi" pe toate :)  la un anume moment pareau the best thing to do dar dupa...te intrebi stupefiat...ce dracu' ai gandit...sau...mai bine...ai gandit??

imi place sa cred ca am o intuitie bine dezvoltata si...de multe ori...ma risc sa merg pe mana ei...prietenii imi spun ca merge (nu numai/neaparat pentru mine ;) )...uneori "vad" lucrurile...ce sa zic, imi place riscul :) imi zic un "wtf" si ...da-i bataie! :) alteori imi place varianta mai safe...dar recunosc ca, de cele mai multe ori, imi trebuie un declick pentru a rationa...o gura de aer si ne linistim :) unele declick-uri sunt forever dar altele...

au reclick :) ma aprind repede, simt intens, traiesc pe fast forward si...povestea merge mai departe :)

roleplay

v-am povestit despre locurile mele dragi (vama veche...), oamenii dragi sufletului meu (prietenii mei si cativa oameni speciali), viata mea de zi cu zi (lipsa plictiselii... :) ), valorile mele (opuse melrose place-ului), experientele mele de viata (defazarea, maturizarea si perioada de proba)...sa va spun si profesional...


imi iubesc meseria, o fac cu pasiune, sacrific o gramada pentru ea...am muncit greu sa ajung pana aici si...ohooo..cat mai am inca de tras :)...dar, probabil toti facem asta intr-o masura mai mare sau mai mica...si e factorul de stabilitate si "seriozitate" din viata mea...la momentul asta ma consider realizata pentru punctul in care sunt si, cu toate stresurile si nebunia de zi cu zi, e ceea ce mi se potriveste.  daca nu as fi fost avocat mi-ar fi placut sa fiu negociator (de orice :)) ) sau ceva in domeniul creatiei/marketingului (imi place sa "creez solutii perverse" :)) si sa "vand")..


2009 si 2010 (pana acum) au fost anii mei de "crestere"...a fost greu al naibii, am avut momente de cumpana, de culmi ale disperarii si de maturizare fortata...unele s-au desfasurat cu viteza luminii...in 2010 (ce-a mai ramas) si 2011 ma asteapta cam aceleasi lucruri...plus multe alte responsabilitati carora sper sa le fac fata...Raluca, prietena mea si "tovarasa de suferinta", zice ca pot ;) sper sa aiba dreptate si sa "onorez" asteptarile :)...am o echipa mistooooo, ca tot veni vorba :P am un stil destul de "incisiv" la munca...mai scot lumea din pepeni...mai exasperez cu "tipicariile" mele profesionale...ei imi zic "corporatista"...dar tot ei ma iubesc si asa si stiu ca o fac pentru o cauza nobila :)...cand terminam cu "munca pe plantatie" (care, de multe ori, cu aportul valoros al echipelor vecine de open space, e presarata de picanterii si ras isteric pe fond nervos) suntem "toti o hihaiala" :)


si, vorbind despre munca, imi spunea un prieten odata ca viata de zi cu zi e un roleplay...suntem "persoane" diferite in functie de situatie, moment al zilei, oamenii cu care interactionam...mare dreptate...important e sa nu le incurci :)


de fapt, daca stau bine sa ma gandesc, asta e cam cel mai dificil...being the right person at the right time...sa nu uiti niciodata de unde ai plecat...si sa nu te "dezumanizezi"


si, in completare, a wise man said...nu lasa niciodata adversarul sa-ti vada emotiile, vor deveni arma lui cea mai de pret ;)

fete...femei...maturizare...greu

am gasit asta intamplator pe un site si mi s-a parut ca suna misto...luati de cititi mai jos...


"O fata te intreaba cum arata la fiecare cinci minute.
O femeie este destul de increzatoare sa stie ca arata bine si destul de desteapta sa stie cat conteaza asta.
O fata isi face griji ca ar putea sa nu arate indeajuns de bine si sa nu fie destul de buna pentru iubitul ei.
O femeie stie ca arata bine si ca este potrivita pentru iubitul ei.

O fata este dependenta de tine si de atentia ta.
O femeie este independenta si are si alte interese inafara de tine.

O fata isi face o mie de probleme daca nu o suni.
O femeie se gandeste ca in viata se pot intampla lucruri neprevazute care te-au impiedicat sa o suni. Si daca intr-adevar nu ai vrut sa o suni, e indeajuns de desteapta sa stie ca esti o pierdere de timp.

O fata se imbraca provocator pentru a atrage atentia.
O femeie poate fi sexy indiferent ce poarta.

O fata isi pastreaza timpul liber pentru tine, asteptand sa o suni sa faci planuri pentru voi doi.
O femeie isi face singura planurile si te va include in ele acolo unde mai e loc.

O fata vrea sa fie placuta de toti barbatii, indiferent daca ei ii plac sau nu.
O femeie stie ca nu este genul tuturor.

O fata isi pune prietenele sa afle daca iti place de ea.
O femeie te va intreba direct.

Daca o enervezi, o fata te va comenta cu toate prietenele ei.
O femeie va analiza situatia si, daca va considera ca meriti efortul, va discuta cu tine problema.

O fata da vina pe toti in afara de ea pentru greselile ei.
O femeie isi asuma greselile si incearca sa le repare.

O fata barfeste alte fete pe la spate, pentru a se scoate pe ea in evidenta ca fiind “perfecta”.
O femeie nu se simte amenintata de alta si poate accepta un compliment de-al tau adresat alteia, atata timp cat este facut cu bun simt.

Fetele sunt rele si si-ar scoate ochii pentru un tip.
O femeie stie ca daca o vei alege pe parasuta aia in locul ei, atunci nu esti atat de destept pe cat pari.

O fata se asteapta sa ii citesti gandurile.
O femeie iti spune verde in fata ce gandeste.

O fata va considera refuzul tau drept o insulta si va complota sa te faca gelos.
O femeie stie ca dragoste cu sila nu se poate si ca nu e un atac personal.

O fata se teme sa fie singura.
O femeie profita de momentele cu ea insasi, pentru a-si limpezi gandurile.

O fata isi va aduce aminte intr-o cearta de toate greselile pe care le-ai facut, inclusiv de cele pentru care deja ti-ai cerut scuze.
O femeie trateaza problema prezenta si trece peste ea odata rezolvata.

O fata dramatizeaza si vrea sa fie centrul atentiei.
O femeie stie ca viata contine suficienta drame ca sa mai creeze si ea altele si se bucura de momentele de plictiseala.

O fata are o nevoie continua sa fie “salvata” si ajutata.
O femeie stie cand e momentul sa preia fraiele si sa devina eroina.

O fata te compara cu alti barbati.
O femeie apreciaza un barbat pentru calitatile lui definitorii.

O fata vrea sa te controleze.
O femeie stie ca daca esti intr-adevar al ei, nu ai nevoie sa fi supravegheat.

O fata va incerca sa iti monopolizeze tot timpul (de ex, nu te va lasa sa iesi cu baietii la bere).
O femeie stie ca timpul pe care ti-l petreci departe de ea va face momentele petrecute impreuna mai frumoase. Si va pleca si ea in oras cu fetele.

O fata crede ca un barbat care plange este slab.
O femeie iti va oferi umarul ei sa plangi pe el si un servetel.

O fata vrea sa fie rasfatata mereu si iti atrage atentia daca nu o faci.
O femeie te va rasfata ea pe tine si nu va cere nimic in schimb.

O fata, daca este ranita de un tip, se va razbuna pe toti barbatii care ii vor aparea in cale.
O femeie stie ca a fost doar un dobitoc si ca intr-o zi va intalni un barbat adevarat.

O fata indragostita isi va urmari obiectul afectiunii impotriva tuturor si a toate.
O femeie stie ca uneori dragostea nu este reciproca. Si va merge mai departe.

O fata este atrasa de tipii “rai”.
O femeie este atrasa de barbatii buni.

O fata isi cauta printul in armura stralucitoare, pe un cal alb, care sa o duca intr-o lume de vis, departe de realitatea plictisitoare si cruda.
O femeie cauta un barbat bun, un barbat real si considera ca blugii aia prespalati si tricoul jerpelit de pe el arata destul de …”stralucitor” …intr-o anumita lumina."


nu tin predici, nu dau lectii. Departe de mine si de ideea blogului meu. Ma gandesc ca poate unora din noi ne poate fi folositor la un momentdat...


nu am pretentia ca sunt detinatoarea adevarului absolut, matura intru-toate sau ca as fi cea mai femeie dintre femei...Doar ca uneori ma intriga ce aud si vad in jurul meu...si e incredibil cum unele din noi sunt inca atat de "inocente" in gandire si refuza pur si simplu sa vada lucrurile...asa cum SUNT. nici macar dusurile reci date de prieteni nu ajuta...


toate facem greseli in diverse etape din viata noastra, toate avem rataciri si incercam cu orice pret sa ne pastram asa...intr-o zona e confort....sa credem ce ne place si ce vrem. numai ca vine o vreme cand trebuie sa te mai si trezesti! stai 5 minute, iti limpezesti mintea, te departezi de problema si incerci sa vezi lucrurile la rece...cu putina vointa se poate...constati, alegi si apoi iti asumi ce ai ales...dar macar sa fie o alegere in cunostinta de cauza si cu toate consecintele asumate...altfel...you fuck up...again...and again...


daca nu poti sau nu vrei sa faci asta la un momentdat (nimeni nu zici sa fii robotzel si sa ai reflexele formate, deci nu e un termen anume)...atunci iti cam meriti soarta...se numeste lucru manual :))

despre perioada de proba

discutam astazi cu o prietena despre diverse si, cum ne cum, am ajuns la subiectul relatii...evident, nu la modul general si filozofic ci foarte aplicat...fara s-o dam in diverse, ea fiind o fire destul de pragmatica si rationala, mi-a dezvaluit un concept pe care il are in materie si anume "perioada de proba" :) boooon...evident, eu, fire visatoare si "focoasa" la inimioara :)) am zis haida de...cum vine asta?? ma gandeam eu asa...doar nu suntem pe codu' muncii, nu??:)) ei bine, dupa ce mi-a explicat ea cum stau lucrurile, am stat eu putin si am "dormit pe problema" si m-a lovit ca....bai, stii ca nu zici rau?? sa va spun:


avem una bucata tanar, una bucata tanara...se vad, se plac, se tatoneaza terenul...totul frumusel-dragutel...aici inca sunt in etapa de "sapaturi" :) dupa care se gandesc ei asa si parca le-ar placea sa vada mai mult ce si cum stau lucrurile...booon, deci criteriile de precalificare par a fi indeplinite :) and now what?? am zice, in mod firesc, ca ar urma sa inceapa o relatieeeee. sau cel putin asa credeam eu pana la discutia cu prietena mea azi. ei bine NU! si atunci a intrat in schema perioada de proba :)


ce inseamna...ei bine, dupa "sapaturi", tanara cu tanarul incep sa iasa mai des in oras, pe la o cafenea, pe la un film, o atentie, o maslina...de-ale lumesti, zic :) in tot timpul asta, insa, de cele mai multe ori, tin un "low profile"...adica nu tin neaparat sa stie toata lumea despre ei pentru ca...da...ei nu sunt intr-o relatie...INCA. E cumva...un inceput de relatie..da' nu e relatie :) adica nu e la stadiul ala in care e foarte "oficial", nu sunt inca puse "concluziile preliminare" (nu ma acuzati ca suna prea avocatesc dar nu stiu cum sa le spun altfel..). tanarul cu tanara se simt bine, se descopera, mai pe scurt incep sa-si dea seama daca se potrivesc :) de asemenea, in perioada asta nu s-ar putea spune ca sunt "legati"...adica...daca se intampla sa cunoasca si alte persoane care sa le atraga atentia, nu resimt aceeasi constrangere ca atunci cand sunt "in mod oficial impreuna" (ma rog...in multe cazuri multi oameni aplica chestia asta si la relatiile cu state vechi) si, practic, isi pastreaza atat o "zona de protectie" (de genul, limitam implicarea la maxim pana vedem ce-i poate capul tinerei/tanarului) cat si optiunile deschise (ca, de, nu sunt "oficial impreuna")...si evident, aici nu vorbim despre situatiile in care optiunile sunt pastrate deschise "a la long" si, "accidental", se intampla sa "apara" o optiune mai buna...


pare a fi situatia ideala, nu? nivelul de implicare e minim, daca dupa o perioada anume (care nu e prestabilita) isi dau seama ca nu merge/nu se potrivesc...la revedere si-un praz verde...ramanem..."amici" :))


acum ramane adevarata provocare...cum merge in practica...prietenei mele se pare ca ii reuseste :) cel mai mare risc pe care-l vad eu? ca e posibil ca cei doi sa nu vada lucrurile la fel...unul se simte in perioada de proba in timp ce celalalt se simte deja, boier bibescu, intr-o relatie :))


in speranta ca am explicat cum trebuie conceptul...va las pe voi sa judecati.

defazata...

nu-mi mai ajung orele din zi...trebuie sa fac ceva sa aiba mai mult de 24 :)) mi-as dori uneori sa pot face mai multe...sa pot opri timpul in loc macar pentru o ora pe zi...sa-mi iau ragaz sa-mi planuiesc cele 24 ore...


cu toate astea, sincer, ma mir de multe ori de mine cum de mai am atata energie si dupa birou...uneori parca as muta muntii din loc!:) ma doboara greu oboseala seara...dar dimineata e mai nasol cu trezitu'...NOT a morning person AT ALL :))


totul se deruleaza cu repeziciune, si iata cum ajung la cele de mai jos...

n-am 60...nici 40...dar nici 18...usor spre 30 daca e sa o luam 'pesimist' si putin peste 20 daca e sa o luam 'optimist' :)...realist vorbind, undeva intre :) n-am probleme cu varsta, n-am complexe majore si nici criza de (aproape) 30...inca:))...desi mai glumesc cu prietenele mele cu 'fuck i'm old' si cu copiii de la bloc care imi spun 'saru'mana':)) in ultima vreme sunt inconjurata de pustime la greu...ii vad la birou (deh, noua generatie ;) ), prin cluburi, prin parcuri, pe la terase...si nu de putine ori m-am surprins simtindu-ma cumva in afara 'peisajului'.


multi mi-ar spune 'femeie, ai innebunit?! spui asta de pe acum?? pai si mai incolo ce te faci??'...n-o zic cu amareala, nici cu acreala, nici cu regret...si nici macar cu frustrare...e o constatare...ceva ce m-a lovit asa, brusc! stiu ca fiecare perioada are frumusetea ei si ma bucur din plin de asta! doar ca nu credeam ca o sa treaca asa repede...ca o sa se intample asa de brusc...sau asa mi s-a parut mie...si mai ales...NU STIU CAND S-A TERMINAT(?!)...uneori ma simt coplesita, mi se pare ca nu m-a 'pregatit' nimeni pentru faza asta (normal, de altfel!), mi se pare ca sunt prea mica pentru lumea asta mare...si apoi trece :P banuiesc ca toti am fost pe undeva candva pe strada asta...


dintr-o data ai responsabilitati...muuuuulte...birou...casa...chestii de care trebuie sa te preocupi...nu le face nimeni pentru tine...ok, era clar ca trebuie sa se intample, it's only logical..si au trecut totusi niste ani buni de cand le fac pe toate...si pe undeva nu reusesc inca sa ma obisnuiesc ca asa va fi mereu :)) la inceput pare asa, o provocare...wow, I'm on my own...si o vreme le faci, si merge...apoi cresc..si tot asa...si, te trezesti intr-o dimineata si-ti dai seama cat de diferita e viata ta fata de acum nu asa mult timp...si parca te sperie putin...si zici 'frate, cand am ajuns aici?' si esti curios ce urmeaza :)


e mirare, e ciudat, e repede, e...din suflet de copil :)

nu ma plictisesc niciodata in viata mea...:))

ma gandeam zilele astea si radeam asa, in sinea mea, cum nu ma plictisesc eu in propria mea viata...aveam o perioada in primavara asta in care simteam ca parca nu se intampla nimic...si asteptam cu nerabdare vara pentru ca stiam ca atunci SIGUR O SA SE INTAMPLE LUCRURI...pentru ca da (?!?!), vara se intampla! :)) cum imi place mie sa spun, dor de agitatie ca dupa aceea sa-mi fie dor de liniste :) si uite asa, dupa 1 mai ziua de gratie, lucrurile au inceput sa se misteeee, pe diverse ritmuri :)...ma jur ca nu stiu cand a si trecut vara :)


numai ca, unlike other cases, lucrurile se pare ca au continuat "sa se intample" si dupa ce s-a terminat vara...si se intampla in continuare :)) si cum, evident, viata prietenelor mele e si viata mea, cantitatea de picanterii ce fac lucrurile sa se miste e intotdeauna mareeee:)


traiesc intre 'jde telenovele...si nu trece zi in care sa nu mai aflu cate ceva :)) telenovelele sunt, evident, dezbatute la cafele in weekend, seara pe telefoane, ziua pe mailuri/smsuri/telefoane (cand e ceva ce NU mai poate astepta :)) ) si de cele mai multe ori se finalizeaza cu o "iesita" sanatoasa in club aka muzici, cocktailuri si dansuri pana dimineata...ca sa mai avem ceva de discutat duminica la cafea, in caz ca nu erau suficiente already :))


acum...telenovelele...sunt de diverse facturi si categorii:
- telenovelele cunoscutilor ("moaaa, bai, ce-am auzit ca a facut ala/aia", "frate, in sfarsit a lasat-o pe distrusa aia", "deci cum poate sa stea cu aia?! arata ca un pui de crevedia - pentru cunoscatori:))", "poti sa crezi ca aia s-a combinat??", "gii, ce se mai marita/insoara lumea!") - astea de obicei se epuizeaza relativ repede...sunt doar asa, de incalzire ;) sunt caracteristice intregii perioade a zilei :)
- telenovelele de birou ("bai, deci nu se mai poate, cred ca-i crap capu' lu' aia/ala", "incredibil, dar adevarat: iar mi-am luat-o azi", "azi am aflat o super-combinatie intre doi colegi...si ce se mai fofilau :))", "mi-am luat laptopu' sa lucrez acasa si a doua zi cand am ajuns la birou am constatat cu stupoare ca...l-am uitat acasa (din ciclul 'j'ai oublie mon cahier a la maison' :)))", "iar si-au luat-o astia mici de la mine, k n-am mai rezistat" si multe altele...) - astea se digera in functie de profesie :)) dar exista multe puncte comune, care fac tipul asta de telenovele sa fie comune tuturor; sunt caracteristice, de obicei, serii :)
- telenovelele de facebook - astea sunt o categorie aparte...este INCREDIBIL ce poate naste fenomenul asta..."ala e singur(a)/casatorit(a)/intr-o relatie...again...cu/fara atasament nominalizat :))", "ce melodii pune ala/aia...e clar ca si-a luat-o recent", "ce poze si-a mai tras ala/aia, respectiv pe unde a mai fost sa faca in ciuda tuturor distrusilor care stau la birou si sclavagesc", "fosta care face comentarii la comentariile actualei la postarea 'impricinatului'" - tinand cont de multitudinea de prieteni comuni, e clar ca si aici subiectele sunt juicy tot timpul; sunt caracteristice de obicei serii/noptilor in care o arzi aiurea pe facebook/messenger


si, last but not least...telenovelele noastre PERSONALE :D:D eh, aici e aici...aici sunt adevaratele subiecte de dezbatut...si o sa incep cu telenovelele prietenelor mele :) evident, fara nominalizari..se stiu ele ;) fetelor, sper ca am fost suficient de discreta si fina :))


pot sa spun ca in ultimele 6 luni, viata tuturor prietenelor mele a fost...sa zicem "tumultoasa" :)) din astea, d'ale fetelor...cu despartiri "regretabile", reaparitii spectaculoase, combinatii "cuminti" sau "consumatoare", intorsaturi de situatii, "cand nimic cand tot(i) odata", plecari cu usi trantite si telefoane "urlatoare"...spumos, va zic :)) in discutiile mele cu fiecare-n parte nu ma plictisesc...niciodata...nu mai zic in intalnirile cu toate odata cand "se toaca tot"...LIVE, cum ne place noua!...sunt putine cele cu "o viata de familie linistita" :)


astea sunt genul de "telenovele" care nu au momente in zi sau noapte, care sunt inepuizabile, care se soldeaza cu "luuuungi dezbateri ale subiectului si a ramificatiilor sale, puneri de concluzii si...evident...action points" :))


despre telenovelele mele...eu nu prea am, ce sa zic...eu mai mult dezbat decat generez :)) dar ca sa nu se creada ca "ma dau la fund"... ele incep vara, au un usor moment de stagnare la sfarsitul verii, reincep in forta toamna devreme si culmineaza cu petrecerile de craciun/revelioane si cu ciorbele bune de dupa :))) sunt condimentate pe alocuri cu foc si stropi sarati de mare, fum de tigara si...primavara cu AMR-uri despre cat mai avem pana la 1 mai :P daca cineva crede ca nu-i asa...sa spuna clar si raspicat :))


cum le spuneam si prienelor mele...cred ca scopul meu in viata e sa le vad/tin pe ele fericite....dar in drumul pana acolo, am si eu dreptul sa savurez every piece of it :D:D

coloana vertebrala...si melrose place-urile...

e un subiect care m-a framantat intens in ultima vreme...alaturi de alte dileme existentiale. curajul de a-ti asuma (pe bune, nu doar la nivel teoretic) alegerile/greselile pe care le faci, de a spune ce simti, de a-ti asuma ce spui..se pare ca lipseste din ce in ce mai des...la din ce in ce mai multi oameni. am obosit sa ma intreb de ce, cum si in ce fel...dar din ce in ce mai multi oameni practica asta...e metoda cea mai simpla si la indemana...si prefera sa traiasca in compromis si sa se tarasca. vor iesi/vrea sa iasa la un momentdat, dar e posibil sa fie tarziu...


de cand ma stiu m-a indignat "intens" lipsa coloanei vertebrale...care merge de cele mai multe ori mana in mana cu melrose place-urile (pentru cunoscatori)...o frumusete! intri in ele si mai iesi la toamna...oameni slabi, cercuri vicioase, lipsa demnitatii...


voi admira intotdeauna oamenii care "stand up" pentru ceea ce cred si spun lucrurilor pe nume! cu toate riscurile asumate, bineinteles...

vara...si vama...

m-a luat nostalgia cu vremea asta...sufletul meu e nascut sa traiasca vara...si in vama cel mai probabil :) acolo unde ma simt EU, unde totul ramane in urma si totul reincepe...marea mi-a fost intotdeauna cel mai bun refugiu, iar senzatia de libertate fara margini pe care mi-o ofera e inegalabila! deh, spirit liber, vesel, non-conformist...prietenii mei stiu ;)

acolo unde nimeni nu ma judeca, nu ma intreaba de ce, nu stiu cat e ceasul si nici "in cat suntem azi"...stiu doar cand e zi sau noapte si ascult doar valurile marii si muzica din stuf sau comandante...stau pe plaja si privesc marea, fac abstractie de tot ce e in jurul meu si...e genial! uit de bucuresti, de birou, de telefoane, mailuri si intalniri...sunt incognito!


e adevarat, vama nu va mai fi niciodata ce a fost...imi lipsesc "broadway-ul" neastfaltat, hamacele, plaja semi-pustie...dar in sufletul meu spiritul e acelasi, si va ramane acelasi. si asta e tot ce conteaza!


acolo am cunoscut si redescoperit tot felul de oameni...am intalnit oameni misto, m-am reintalnit cu oameni misto...mi-am redefinit limite. am experimentat trairi unice, am vazut rasaritul soarelui de multe ori, am dansat pana la epuizare, am ras mult, m-am pierdut in multime...si mi-am pastrat in suflet oameni, locuri si amintiri multe!


da, de toate astea imi va fi dor...pana la vama viitoare...