cafea cu lapte (4)

"am inchis portile. temporar, pana ma refac. acum ma lovesc de un zid. nu mai pot nici sa evadez. nu stiu din ce e facut zidul. poate fi piatra, poate fi un castel de nisip. singurul zgomot pe care il aud e vantul schimbarii. uneori bate incet, alteori in rafale, parca chitit sa darame tot. sunt singura aici intre ziduri. si e bine. sunt cativa oameni care mai suna la usa sa-mi dea 'buna ziua', intredeschid si raspund politicos, apoi inchid la loc.

e o defectiune pe care trebuie sa o localizez si sa o repar. si pentru asta imi trebuie sa fiu singura, sa am stocuri de tigari si, evident, multa cafea cu lapte.

si curaj..."

cafea cu lapte (3)

"dear God...

I hope You know what you're doing. Cause I don't
I hope You know where I'm going. Cause I don't
I hope You know how to get there. Cause I don't
I hope You know what't I'm looking for. Cause I don't
I hope You have a plan. Cause I don't
I hope You have also a plan B. Cause I don't
I hope You are watching me. Cause I'm not
I hope You are not laughing of me. Cause I'm not

la asta ma gandesc de obicei cand imi beau cafeaua cu lapte si nu mai am forta de altceva. nici macar sa fug. cand mi-e frica. cand mi-e dor. cand ma doare. cand sunt vulnerabila. cand nu am inceput si nici sfarsit."

cafea cu lapte (2)

"e ceva in mine ce n-am descoperit. e o lectie pe care n-am invatat-o (la timp sau niciodata). e ca un vant rece de toamna care mai involbureaza uneori frunzele cazute. e o melodie cu versuri care par sa nu aiba rima. ratiunea imi scapa printre degete. e ca si cum incerc sa lipesc cioburile unui cristal de bohemia de fiecare data cu superglue (?!).  

sunt in convalescenta sau in plina interventie chirurgicala? nu ma prind...daca simturile functioneaza, probabil ca e prima varianta. anestezia si-a pierdut repede efectul, insa acum sunt pe calmante.

repere? ei, na! intr-o dimineata, la o cafea cu lapte, adevarul ma va elibera! falsul de pana acum n-a putut."

cafea cu lapte (1)

"acum beau o cafea cu lapte si fumez. de obicei fug. cum de cine? de mine. de ei. de toti...obosesc, si trebuie sa ma opresc. si atunci mi-e dor si ma sfasie gandurile. si amintirile. ma asez sa treaca, si mai fumez din tigara. gandurile se amesteca...si nu e bine. incerc sa le sortez, sa le dau sens. ele doar ies la suprafata, dar nu stiu sa stea si cuminti, la rand, sa fie deslusite. femeile zic ca eman forta. barbatii ca eman feminitate. parintii ca sunt o rebela responsabila. prietenii ca sunt autentica. eu....eu nu mai stiu. stiu doar sa fug, nu sa ma si opresc. cum de cine? de mine, de ei, de toti. de trecut si de viitor.

prezentul imi bate la usa, ii deschid, dar ma intreaba de trecut...nu-mi spune nimic din ce vreau sa aud. ma intreaba obsesiv de ce fug si nu stiu ce sa-i raspund. imi citeste insa in ochi, parca pana in adancul sufletului. vede ca ma zbat si parca se mai domoleste. vede ca sunt pierduta. imi transmite niste mesaje pe care nu le inteleg. il invit sa intre, dar nu vrea. spune ca nu deschid suficient usa cat sa aiba loc sa intre. il rog sa ma ierte, dar atat pot acum...pentru ca nu sunt singura, trecutul e la mine, a trecut pentru o cafea cu lapte si o tigara..."