stateam si ma gandeam in seara asta la targeturile pe care mi le-am setat la sfarsitul anului trecut pentru 2011...mai fac asta cand am dispozitia sa am "un moment cu mine". si am descoperit ca...am realizat cate ceva :)
- masina mea vine joi (17 februarie...ce coincidenta, 17 este si data la care m-am mutat in casuta mea acum 7 ani, doar ca era octombrie), deci...am toate sansele sa conduc mult (Doamne ajuta, si fara evenimente) :) pot sa spun ca mi s-a mai indeplinit un vis, la care "suspinam" de mica. e frumoasa, e ingrijita, e cocheta, "tinerica"...si pentru asta ii multumesc Ralucai! :)
- imi fac timp in fiecare zi sa ies cu cainele meu afara (macar o data, noroc ca am "ajutoare" :) pentru diminetzile in care ma trezesc cumplit de greu); in weekend, mai ales daca e frumos afara, mai facem si plimbari mai lungi, prin parculetz (acum ca o sa am masina, mergem noi si mai prin centru, la joaca ;) ). mi-e tare drag de el...ma bucur sa-l vad in fiecare zi, sa-l aud cum latra "a temerar", cum se bucura cand vin acasa, cum se tolaneste langa mine pe canapea in diminetile de sambata...a devenit jucaus peste masura, are o energie debordanta...dar de-aia il iubesc! :)
- la ai mei am mers mai des, aproape saptamanal, si ii ajut cum pot si cu ce pot...spuneam eu intr-o postare ceva mai demult ca mi-as dori sa nu mai citesc suferinta pe chipul lor si...muncesc intens la asta! :) in tot cazul, din nou gandindu-ma retrospectiv, cu bune si rele, relatia mea cu ei s-a imbunatatit semnificativ din 2009 incoace...ne tratam ca egali, facem glume si ii simt foarte aproape. ne bazam unii pe altii la greu, macar cu o vorba buna. mama imi e un adevarat partener in discutii iar tata, in sinea lui, ma cunoaste si ma intelege cel mai bine...ii mostenesc caposenia, spiritul de luptator, felul descurcaret, combativitatea (uneori dusa la extrem) si gandirea ca "pot orice"...ma simte/intuieste cel mai bine si in situatiile cu adevarat importante, stie sa taca si sa ma lase in ale mele (spre deosebire de mama :)) )...am avut o istorie zbuciumata dar ne-am iertat :))
- la bunicii mei, acum ca o sa am masina, imi propun sa merg mai des...si sa le fac de fiecare data cate o bucurie :)
- mi-am facut abonament la sala si merg la aerobic de doua ori pe saptamana. as ucide pentru un minut de pauza in timpul antrenamentelor dar senzatia de dupa e inegalabila! ma detensionez complet!
- sunt la regim de doua saptamani :D si voi fi pana la paste :D am dat jos un numar satisfacator de kg (a lady never tells :)) ) si nu ma las pana nu ajung la numarul dorit.
- tatuajul si hainele...evident, dupa ce terminam de slabit...ca sa dea bine :)
- calatoriile (vama, cap kaliakra, spa-ul din bulgaria, amsterdam, muntele, parcul acvatic din brasov) vin incepand din vara...pana-n iarna :) (vama de 1 mai e deja o promisiune). concediul? cel mai probabil in Sicilia (acolo se cam pupa tot ce-mi doresc eu...plaja, mancare buna si distractie). concertul Bon Jovi? in perioada asta facem aranjamentele pentru bilete caci, da, mergem gasca mare de fete ;)
- petrecerea de ziua mea si de Sf. Andrei...si astea sunt promisiuni...sa vina si le organizam :D:D:D
- la partea "umana"...lucrez inca...sunt cu bataie lunga si cer multe eforturi.
atunci cand gasesc lucruri care ma fac fericita (materiale sau nu), cand imi definesc targeturi in functie de ele si cand reusesc sa realizez cate unul, simt ca traiesc! nu stiu ce ar fi viata mea fara ele...fara sa am dupa ce "alerga"...astea imi umplu existenta, ma motiveaza si imi ridica moralul atunci cand trebuie...
nu ma consider o materialista, nici vreo persoana careia ii place "sa aiba" sau "sa stranga" cu tot dinadinsul...dimpotriva, tot ce am imi place sa folosesc (si nu sa tin), sa impart, sa ma bucur cu cei aproape de sufletul meu, sa fac din bucuria mea si bucuria lor. si intotdeauna bucuria lor am simtit-o ca si pe bucuria mea...si asta e valabil in general...daca ei sunt bine, sunt impacata, daca nu, lupt cum pot sa fie bine.
nu am fost niciodata vreo avida dupa bani, nici nu mi-am dorit palate si averi...si probabil nu mi le voi dori niciodata. nu neg ca imi place confortul (inclusiv cel material, cu tot ce inseamna el) si ca sunt comoda...dar nu fac din ele niste virtuti. atat timp cat mi le voi putea permite, am sa ma bucur de ele, prin lucruri castigate prin munca cinstita, si am sa "cladesc". daca va fi vreodata sa nu le mai am, cum tot ce are invat are si dezvat, probabil ca m-as obisnui (nu usor...) dar stiu ca as lua-o de la capat cu "reconstructia". cu orice pret si cu toate eforturile.
si mai cred ca placerea vietii sta si in lucruri mici, ca si cele de mai sus, dar care iti bucura sufletul...si, mai ales, care sunt castigate prin eforturi. si pentru care ii multumesc lui "Sefu" in fiecare zi...ca mi-a dat puterea sa le fac si norocul sa le am! toate la timpul lor...
si uite asa...the show must go on!
