"acum beau o cafea cu lapte si fumez. de obicei fug. cum de cine? de mine. de ei. de toti...obosesc, si trebuie sa ma opresc. si atunci mi-e dor si ma sfasie gandurile. si amintirile. ma asez sa treaca, si mai fumez din tigara. gandurile se amesteca...si nu e bine. incerc sa le sortez, sa le dau sens. ele doar ies la suprafata, dar nu stiu sa stea si cuminti, la rand, sa fie deslusite. femeile zic ca eman forta. barbatii ca eman feminitate. parintii ca sunt o rebela responsabila. prietenii ca sunt autentica. eu....eu nu mai stiu. stiu doar sa fug, nu sa ma si opresc. cum de cine? de mine, de ei, de toti. de trecut si de viitor.
prezentul imi bate la usa, ii deschid, dar ma intreaba de trecut...nu-mi spune nimic din ce vreau sa aud. ma intreaba obsesiv de ce fug si nu stiu ce sa-i raspund. imi citeste insa in ochi, parca pana in adancul sufletului. vede ca ma zbat si parca se mai domoleste. vede ca sunt pierduta. imi transmite niste mesaje pe care nu le inteleg. il invit sa intre, dar nu vrea. spune ca nu deschid suficient usa cat sa aiba loc sa intre. il rog sa ma ierte, dar atat pot acum...pentru ca nu sunt singura, trecutul e la mine, a trecut pentru o cafea cu lapte si o tigara..."
