"am deschis portile. asta asa, din ciclul "cand maimutza n-are ce face...". proasta inspiratie, proasta alegere. sau nu. am fost slaba, de ce sa nu recunosc. sunt. probabil voi mai fi o vreme. n-am inteles o vreme cum vine cu masochismul, acum imi e clar. greseli peste greseli. facute al dracu' de constient. stiind dezamagirea de dupa.
undeva ratez. pare evident unde, dar parca totul contrazice evidentul. ceva ce pare simplu e mereu complicat. mereu cand incerc sa gasesc solutia, ma lovesc de intrebari. mereu cand cred ca am gasit-o, imi e demontata. poate nu caut ce trebuie. poate nu ma intreb ce trebuie. sau poate sunt prea slaba si accept asta cu prea mare usurinta.
incerc sa fac ordine si dau doar peste dezastre mai mari. sau poate ordinea mea nu e ce trebuie. nu mai inteleg nimic. caut sa fac si eu ceva intelept, si-mi iese un rahat. sau poate sunt prea comoda sa caut adevarul care ma coafeaza.
e ca intr-o intersectie: simti ca ai luat-o pe un drum gresit, stii ca te indepartezi de cel corect, dar nu te orientezi spre un punct de intoarcere. cineva pare sa-mi spuna care e, il vizualizez, dar cumva nu ma pot incadra spre el. in mod paradoxal, doar eu sunt la volan. parca astept un semn divin sa ma intoarca din drum. stiu ca n-o sa se intample.
in ideea asta, tinand cont ca drumul e lung, bine ca am cafea cu lapte la mine...macar daca tot merg "in blind", sa fiu treaza..."
