cu toate astea, sincer, ma mir de multe ori de mine cum de mai am atata energie si dupa birou...uneori parca as muta muntii din loc!:) ma doboara greu oboseala seara...dar dimineata e mai nasol cu trezitu'...NOT a morning person AT ALL :))
totul se deruleaza cu repeziciune, si iata cum ajung la cele de mai jos...
n-am 60...nici 40...dar nici 18...usor spre 30 daca e sa o luam 'pesimist' si putin peste 20 daca e sa o luam 'optimist' :)...realist vorbind, undeva intre :) n-am probleme cu varsta, n-am complexe majore si nici criza de (aproape) 30...inca:))...desi mai glumesc cu prietenele mele cu 'fuck i'm old' si cu copiii de la bloc care imi spun 'saru'mana':)) in ultima vreme sunt inconjurata de pustime la greu...ii vad la birou (deh, noua generatie ;) ), prin cluburi, prin parcuri, pe la terase...si nu de putine ori m-am surprins simtindu-ma cumva in afara 'peisajului'.
multi mi-ar spune 'femeie, ai innebunit?! spui asta de pe acum?? pai si mai incolo ce te faci??'...n-o zic cu amareala, nici cu acreala, nici cu regret...si nici macar cu frustrare...e o constatare...ceva ce m-a lovit asa, brusc! stiu ca fiecare perioada are frumusetea ei si ma bucur din plin de asta! doar ca nu credeam ca o sa treaca asa repede...ca o sa se intample asa de brusc...sau asa mi s-a parut mie...si mai ales...NU STIU CAND S-A TERMINAT(?!)...uneori ma simt coplesita, mi se pare ca nu m-a 'pregatit' nimeni pentru faza asta (normal, de altfel!), mi se pare ca sunt prea mica pentru lumea asta mare...si apoi trece :P banuiesc ca toti am fost pe undeva candva pe strada asta...
dintr-o data ai responsabilitati...muuuuulte...birou...casa...chestii de care trebuie sa te preocupi...nu le face nimeni pentru tine...ok, era clar ca trebuie sa se intample, it's only logical..si au trecut totusi niste ani buni de cand le fac pe toate...si pe undeva nu reusesc inca sa ma obisnuiesc ca asa va fi mereu :)) la inceput pare asa, o provocare...wow, I'm on my own...si o vreme le faci, si merge...apoi cresc..si tot asa...si, te trezesti intr-o dimineata si-ti dai seama cat de diferita e viata ta fata de acum nu asa mult timp...si parca te sperie putin...si zici 'frate, cand am ajuns aici?' si esti curios ce urmeaza :)
e mirare, e ciudat, e repede, e...din suflet de copil :)
multi mi-ar spune 'femeie, ai innebunit?! spui asta de pe acum?? pai si mai incolo ce te faci??'...n-o zic cu amareala, nici cu acreala, nici cu regret...si nici macar cu frustrare...e o constatare...ceva ce m-a lovit asa, brusc! stiu ca fiecare perioada are frumusetea ei si ma bucur din plin de asta! doar ca nu credeam ca o sa treaca asa repede...ca o sa se intample asa de brusc...sau asa mi s-a parut mie...si mai ales...NU STIU CAND S-A TERMINAT(?!)...uneori ma simt coplesita, mi se pare ca nu m-a 'pregatit' nimeni pentru faza asta (normal, de altfel!), mi se pare ca sunt prea mica pentru lumea asta mare...si apoi trece :P banuiesc ca toti am fost pe undeva candva pe strada asta...
dintr-o data ai responsabilitati...muuuuulte...birou...casa...chestii de care trebuie sa te preocupi...nu le face nimeni pentru tine...ok, era clar ca trebuie sa se intample, it's only logical..si au trecut totusi niste ani buni de cand le fac pe toate...si pe undeva nu reusesc inca sa ma obisnuiesc ca asa va fi mereu :)) la inceput pare asa, o provocare...wow, I'm on my own...si o vreme le faci, si merge...apoi cresc..si tot asa...si, te trezesti intr-o dimineata si-ti dai seama cat de diferita e viata ta fata de acum nu asa mult timp...si parca te sperie putin...si zici 'frate, cand am ajuns aici?' si esti curios ce urmeaza :)
e mirare, e ciudat, e repede, e...din suflet de copil :)
