acolo unde nimeni nu ma judeca, nu ma intreaba de ce, nu stiu cat e ceasul si nici "in cat suntem azi"...stiu doar cand e zi sau noapte si ascult doar valurile marii si muzica din stuf sau comandante...stau pe plaja si privesc marea, fac abstractie de tot ce e in jurul meu si...e genial! uit de bucuresti, de birou, de telefoane, mailuri si intalniri...sunt incognito!
e adevarat, vama nu va mai fi niciodata ce a fost...imi lipsesc "broadway-ul" neastfaltat, hamacele, plaja semi-pustie...dar in sufletul meu spiritul e acelasi, si va ramane acelasi. si asta e tot ce conteaza!
acolo am cunoscut si redescoperit tot felul de oameni...am intalnit oameni misto, m-am reintalnit cu oameni misto...mi-am redefinit limite. am experimentat trairi unice, am vazut rasaritul soarelui de multe ori, am dansat pana la epuizare, am ras mult, m-am pierdut in multime...si mi-am pastrat in suflet oameni, locuri si amintiri multe!
da, de toate astea imi va fi dor...pana la vama viitoare...
