nu stiu de ce da' m-a luat brusc un elan..un soi de "revirimentul democratiei"...intotdeauna am fost o fire ambitioasa da' parca acum...cred ca de fapt pe undeva e dorinta de a ingropa anul asta din toate punctele de vedere, de a definitiva curatenia si ordinea din viata mea, "operatiuni" care au inceput de pe 1 noiembrie, o data cu niste decizii, sa le zicem, mai radicale. ziceam intr-o postare anterioara ca e agitatie mare de pe 20 decembrie...de atunci s-au cam dublat...despre bilanturi, bugete, targeturi si planuri maretze...intr-o postare viitoare :)
ieri am avut petrecerea de craciun la birou. well, n-a fost petrecere in adevaratul sens al cuvantului ci ceva muuuult mai cozy :P a fost in birou, cu cozonac si vin rosu adus de sefa-mea, cu secret santa la care am participat cu totii...ne-am oprit din munca, ne-am uitat cum ninge afara, am ras si am fost curiosi ca niste copii cand am deschis cadourile...unul din sefii mei a facut pe mosu (da, imbracat la costum si cu "barba" nebarbierita de o zi :)) )...un coleg a filmat toata tarasenia...si dupa ce ne-am "incalzit" cu vinul rosu, tigara de pe terasa s-a transformat intr-o bataie cu zapada in amuzamentul colegilor din alte departamente :)) sa vedeti ce chef de munca am avut dupa...de mare angajament :)
a fost o atmosfera atat de misto si am fost cu totii atat de veseli...marturisesc ca ziua asta m-a facut pentru cateva momente sa uit de tot si m-am simtit putin ca "my old self"... :) intotdeauna o sa ma bucure ce bine ne putem simti impreuna la birou, ce atmosfera putem face si cat de umani suntem...cum ne manifestam in open space (crizele - in special alea facute la telefon), iesirile nervoase pe care le mai avem, cum radem isteric si facem glume deplasate, cum se injura ca la semafor :)) toate astea au farmecul lor aparte :)
apoi am facut un drum pana in pipera, la permise...sa-mi ridic "my baby my precious"...ce sentiment...inainte am aflat ca luni (PRIMA ZI DE CONCEDIU!) am o intalnire (noroc ca intalnirea "de business" e cu o prietena, deci nu e foarte scortoasa), ca s-a taiat lumina acasa...daaaar, ce mai conta???
dupa o zi ca cea de ieri...am conchis ca si micile bucurii isi au rolul lor si ca ma fac sa zambesc cu sufletul! :)
